CARANSEBEŞ – Privim cu admirație miile de cărți, documente, hărți, aranjate in bibliotecă, o arhivă cum puține se mai găsesc azi.
„Nu aș vrea să mă credeți lipsit de modestie, dar mi-am urmărit cu sfințenie crezul, am muncit toată viața ca să trăiesc și după moarte. Am fost ca un miel care suge. Am acumulat tot ce s-a putut acumula. În primul rând, biblioteca. Nu puteai în Caransebeș să nu ai o bibliotecă, nu te puteai duce la Timișoara, la București, la Cluj, să studiezi. Și atunci am investit bani ca să pot să am o bibliotecă. Plus Viena, unde am xerocopiat mii de pagini din cărțile care sunt despre războaiele austro-otomane din culoarul Timiș-Cerna, unele dintre acestea nici nu se găsesc în România. M-am cutremurat când am văzut multitudinea de hărți și documente legate de Caransebeș, parcă îmi creștea inima când răsfoiam indexul respectiv și găseam nenumărate referiri la orașul meu”, a precizat Liviu Groza.
Poate de aceea, în bibliotecă tronează un anunț care unora le stârnește hazul, altora amărăciunea: „Nu împrumut cărți”! Și tot acolo am observat un plic pe care scrie „Testament Liviu Groza”, despre care am aflat că este un mic îndrumar lăsat la îndemâna celor care vor veni în momentul când istoricul va pleca din această lume.