CARAŞ-SEVERIN – După o carieră de 25 de ani în magistratură, dintre care 12 pe funcţie de conducere, fostul prim-procuror Laura Gabriela Iancu s-a pensionat. Fapt pentru care i-am cerut câteva gânduri!
Spune despre acest prag, pe care l-a trecut la 1 aprilie, când preşedintele României i-a semnat decretul de eliberare din funcţie, că nu este deloc un sfârşit, ci un nou început. Astfel că, la 50 de ani, cu toate bătăliile câştigate, s-a pregătit pentru o viaţă nouă de care să se bucure, în linişte, alături de familie, în calitate de mamă, soţie, fiică. Sfătuieşte pe oricine, la greu, să fie ca legendara pasăre Phoenix, să renască din propria cenuşă şi crede cu tărie că trebuie să iei atitudine atunci când vezi răul în faşă.
„Sunt, oficial, simplă pensionară, spune doamna Iancu. Este o viaţă nouă pe care o încep, am avut o carieră de procuror de care sunt mândră. Din punctul meu de vedere, mi-am făcut datoria. Poate a fost epoca de aur a procuraturii. Munca în echipă are verigile ei, eu am fost veriga puternică şi cu toate bătăliile câştigate. Vreau să vorbesc despre viitor, să privesc cu optimism înainte. Consider că mi-am făcut datoria ca procuror. În cazul funcţiei de conducere, s-a pus punct mandatului la 31 decembrie, am ieşit la pensie ca simplu procuror, dar privesc cu optimism şi cu încredere la ceea ce pot construi în viitor“.
Despre munca de procuror spune că a fost o muncă grea, pentru că e greu să lupţi pentru dreptate, şi a fost o perioadă cu răspundere: „Am acumulat experienţă de viaţă. Plec cu încredere, faţă de colegii mei am tot respectul. Am avut 7 procurori generali de curţi de apel, 11 procurori generali ai României şi 5 prim-procurori, inclusiv eu. Vreau să vă zic că a fost un domeniu cu profunde modificări legislative, am prins în 25 de ani o serie de schimbări legislative, îmi amintesc de oamenii care mi-au ghidat cariera şi pe care aş vrea să-i amintesc: de domnii procurori Gheorghe Onea, Mic Irimia şi Petru Dungan, sunt oameni care m-au format ca procuror şi m-au învăţat respectul faţă de profesie. În al doilea rând, am lucrat şi ca avocat, la începutul carierei mele, şi aş vrea să menţionez şi pe dl Turchineac, care a fost avocat, pe dl Poenaru, trecut recent în nefiinţă, sunt oameni care m-au format şi au contribuit la cariera mea, o perioadă de înţelepciune. Din păcate, mulţi din cei cu care am lucrat, cu care am colaborat, sunt poate cruci acum şi mi-e greu să vorbesc despre ei la timpul trecut. Dar fiecare a avut un merit în Justiţia din Caraş-Severin. (…) Am avut o meserie grea, o viaţă în care mi-am făcut datoria de om şi am dăruit celor din jur. Un act dezinteresat determină altul dezinteresat, asta a fost deviza vieţii mele. După 50 de ani de viaţă pot să vă zic că n-am avut nicio bătălie pierdută. Le urez succes colegilor mei, eu mi-am făcut treaba, e rândul fiecăruia să facă ceea ce poate şi ştie. Eu atât am făcut! Niciodată nu m-am plâns, nu m-am văitat, mi-am luat viaţa în piept în toate domeniile, nu numai în meserie. Cine se vaită şi se plânge, obţine doar victorii scurte, imediate. Trebuie să fii un cal de cursă lungă, asta e datoria noastră de oameni. Eu asta am învăţat în meseria mea, să nu cedez. Nu am cedat niciodată de la crezul meu şi mi-am ştiut cărarea în viaţă“.
„N-am spus niciodată nu fac, nu vreau!“
Laura Iancu ne spune că, în viaţă, importante sunt credinţa, cunoaşterea, mesajul pe care îl transmiţi. Are o cultură deosebită, citeşte literatură orientală, iubeşte filmele, învaţă japoneza şi vietnameza, iar următoarea călătorie pe care şi-o doreşte ar fi în Asia, poate chiar Wuhan, locul de unde a început pandemia: „Am văzut Auschwitz-ul, m-a tulburat, am văzut închisorile, m-au tulburat, am văzut închisoarea Hoa Lo din Vietnam. (…) Aş mai vrea să văd şi Hiroshima, şi Nagasaki, sunt fascinată de Japonia şi călătoriile astea le fac pentru a vedea ce au trăit acei oameni, acea experienţă de viaţă. Mi-am îmbogăţit cultura nu pentru lucruri materiale. La vârsta mea nu te mai tentează lucrurile materiale, te tentează cele de suflet, cărţile, nu trăim pentru material, ci pentru propriul nostru suflet“.
Dacă tot am amintit de Wuhan, trebuie spus faptul că Laura Gabriela Iancu a fost prim-procuror şi în primul an al pandemiei, s-a vaccinat şi recomandă tuturor să nu fie egoişti, pentru că trăiesc între oameni pe care trebuie să-i protejeze: „E greu pentru toţi faptul că trăim în timpul pandemiei. Toţi am fost nepregătiţi. Se văd adevăratele caractere şi pandemia a născut monştri. Cei cărora nu le pasă de ceilalţi greşesc pentru că ai răspunderea faţă de cei cu care eşti aproape“.
Vorbim despre un om puternic, o femeie impresionantă care a condus o lume eminamente a bărbaţilor, cu o prezenţă discretă care mereu a atras priviri apreciative. Însă nu doar feminitatea sau frumuseţea sunt cele care i-au întărit personalitatea. „Lectura, cunoaşterea şi adevărul mi-au dat încredere în mine. Am fost o fată timidă, am fost o fată nesigură pe ea, dar am citit mult, am încercat să mă pliez după chipul şi asemănarea celor care m-au îndrumat şi n-am spus niciodată nu pot, nu fac, nu vreau! Exact aceste cuvinte n-am ştiut să le folosesc, nu le am în vocabular, mi s-au părut nedemne. Mi-am asumat răspunderea şi a trebuit să merg înainte în orice profesie pe care am avut-o“.
Şi după atâtea lecţii de viaţă, mai vine un sfat, să visăm, să credem în poveşti cu zâne: „Eu am citit Biblia hazlie, scrisă de Taxil, care contracara Biblia în stil umoristic, am citit Biblia când era interzisă, am citit tot felul de cărţi, şi pro, şi contra. La 18 ani desenam case ale hobbiţilor, n-aş fi crezut niciodată că se vor face aceste filme şi viitorul va fi cumva aşa. Aveam imaginaţia asta şi, după 30 de ani, lumea pe care eu mi-o imaginam pe hârtie, în desene, există, a fost realizată. Şi de asta fiecare om trebuie să creadă în acele poveşti cu zâne. Cum i-a zis Regina Izabela lui Cristofor Columb: «Pluteşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala». Trebuie să crezi, ca om, în poveştile cu zâne, în acea realitate pe care ţi-o doreşti“.
Dacă tot am vorbit despre un om activ, cu lecţiile de viaţă învăţate, trebuie să încheiem spunând că, din 16 aprilie, a revenit oficial în profesia de avocat, cea cu care şi-a început de altfel cariera juridică.
JCS-A.M.
