OȚELU ROȘU – Ne referim la întreprinderea de la Oțelu Roșu și nu la utilajul cu același nume, care nu mai există!
Joia viitoare, în 20 iunie, pentru ora 9, e programată o nouă ședință la Tribunalul Caraș-Severin, în care se va discuta despre „combinatul“ de la Oțelu Roșu, în aceeași materie a falimentului, dar nu într-un singur dosar, ci în patru. Aceasta, desigur, dacă nu se va amâna cauza pentru un alt termen, cum s-a întâmplat în 30 mai. Chiar dacă, urmare a acestor amânări lucrurile vor mai trena un pic, de iminența repornirii uzinei ne-a asigurat, în 24 mai, chiar premierul Marcel Ciolacu, cu prilejul vizitei sale de lucru în județ: „Nea Sorin, Mihai, Tibi şi Costel au lucrat toată viaţa în Combinatul Oţelul Roşu. Ei au deschis noua linie de producţie şi tot ei au închis-o după Revoluţie. Acum sunt încrezători că vor auzi din nou sunetele de la cuptoare! Mi-au povestit cât de mare le-a fost bucuria când au aflat că un român a preluat combinatul pentru a-l redeschide, nu pentru a-l arunca la fier vechi ca foştii proprietari. Combinatul Oţelul Roşu va fi salvat şi redeschis! Grup UMB, condus de domnul Umbrărescu, va investi aici peste 300 de milioane de euro şi va crea peste 600 de locuri de muncă noi. Investiţia vine să asigure producţia materialelor necesare proiectelor de infrastructură din România.“
Că nu a fost o simplă declarație de campanie și că „regele asfaltului“ Dorinel Umbrărescu chiar are intenții serioase o dovedește, mai curând, faptul că una din firmele familiei, Eco Wind Power SRL, a cumpărat anul acesta o creanță garantată de peste 123 milioane de lei a ANAF asupra LDME, pe lângă alta mai mică, de circa 836.000, a unei firme. Evident și firesc, odată devenit principal creditor, Umbrărescu urmărește să preia și controlul asupra întreprinderii, lucru cu care actualii proprietari și chiriași nu sunt de acord. De unde și contestarea de către aceștia a modului considerat „nelegal și netransparent“ în care respectivele creanțe ar fi fost cesionate.
Revenind însă la „combinat“, trebuie spus că, tehnic vorbind, denumirea e una anacronică, de vreme ce chiar LDME se prezenta, pe când mai avea activitate, drept oțelărie, unitate de topire, producătoare de țaglă. Mai mult, termenul de „laminor“ nu apare decât în denumirea societății, Laminorul Danube Metallurgical Enterprise SRL, în timp ce utilajul cu pricina, împreună cu alte elemente, au ajuns chiar unde i s-a relatat premierului.
JCS-Walter Fleck