Ce mai înseamnă 24 ianuarie pentru românul de rând? Evenimente, istorie, trecut… Trecut şi cam atât. Asta înseamnă Marea Unire chiar pentru instituţiile care, anul trecut, spre exemplu, se călcau pe nojiţe unele pe celelalte numai ca să ajungă să-şi afirme puterea cuvântului la tribuna momentului.
Anul acesta, până şi acţiunile organizate de şcoli au fost mai puţine…
Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici“ a preferat, ca şi cu alte ocazii, să-şi organizeze manifestarea – intitulată „Unirea Principatelor Române de la 1859 – între raţiunile diplomatice şi voinţa naţiunii“ – sub cupola Liceului Teoretic „Mircea Eliade“ din Reşiţa, locul unde activează unul dintre cei mai cunoscuţi dascăli de istorie, Nicolae Magiar, astfel că magia evocării Unirii Principatelor Române, sub semnul lui Cuza Vodă, a primit semnul lecţiilor bine făcute de către elevi.
Ei sunt cei care au dat tonul acţiunii, cei care au prezentat, fiecare din perspectiva bibliografiei pe care au avut-o la dispoziţie, impresii despre semnificaţia evenimentului. Şi totuşi, după prezentările făcute de tineri, dascălul de istorie şi-a făcut simţită prezenţa, făcând cunoscute câteva aspecte din culisele Unirii, care lipsesc din manualele de istorie, din cauza moralităţii îndoielnice pe care le-ar fi putut primi.
Însă, dincolo de toate cele spuse ori care au rămas nerostite încă, actul de la 1859 a fost cel care ne-a schimbat definitiv cursul istoriei, fiind unul dintre evenimentele sale cruciale. Dar, oare, câţi dintre noi mai spun, cu aceeaşi mândrie ca şi atunci: „Sunt român!“?
Antoniu Mocanu