Viceprimarul Tiberiu Pădurean susţinea ieri (pentru a câta oară?) că în municipiul nostru vor veni 19 investitori.
Însă, de ceva vreme, autorităţile locale spun că Reşiţa nu prezintă interes pentru investitori pentru că nu există suficientă forţă de muncă. Pentru a justifica aceste declaraţii, sunt aduse drept argumente locurile de muncă ce sunt oferite în fiecare săptămână dar rămân neocupate. Argument solid, la prima vedere.
Sau?
Spunem „sau?”, pentru că, recent, o firmă de plasare a forţei de muncă din Timişoara a organizat o întâlnire în Reşiţa, cu scopul de a recruta oameni care să lucreze la o societate din Timişoara.
Printre facilităţile oferite este inclus şi transportul tur-retur gratuit. Până la urmă, se pare că respectiva firmă nu a dus lipsă de „clienţi” dornici de a lucra în municipiul de pe Bega.
Asta în ciuda faptului că vor face naveta iar salariile nu vor fi astronomice. Şi atunci de ce aleg reşiţenii această oboseală în plus? Este de înţeles pentru cetăţenii din localităţi mai mici să lucreze la oraşe, întrucât pe plan local nu au cum să-şi găsească ceva de lucru.
Însă, aici vorbim despre un municipiu reşedinţă de judeţ, care se vrea un oraş modern şi al cărui autorităţi promit mereu investitori şi revitalizarea economiei. Atunci, de ce nu rămân reşiţenii? Poate pentru că s-au săturat să tot aştepte după nişte promisiuni?
Deci, ne învârtim într-un cerc vicios: aleşii noştri spun că investitorii nu vin şi pentru că nu există muncitori, oamenii nu muncesc pentru că nu sunt investitori care să ofere locuri de muncă.
Statisticile spun că rata şomajului e în scădere. Primarii din localităţile judeţului angajează sute de oameni pe Legea 76 pentru că cetăţenii nu au unde munci.
De asemenea, primarii poartă oarecare vină pentru că aceste angajări pe lângă faptul că maschează şomajul, stimulează lenea. Care e adevărul până la urmă? Cine are de pierdut? Toată lumea. De câştigat, nimeni. Mai ales în perspectiva disponibilizărilor pe care unele firme le vor face în municipiu.
Ce spun oamenii?
Dar iată şi părerile câtorva reşiţeni: „Normal că aş merge. Aici unde să lucrez? E foarte greu să faci naveta, dar am o familie”, spune Ioana Darcea. „Sincer, prefer în Timişoara, condiţiile sunt mai bune, plata la fel, dar nu să fac naveta”, continuă Dorel Angescu. „Cum sunt student, lucrez şi acolo. Îmi convine acum, nu ştiu încă dacă voi rămâne şi după facultate, deşi e foarte probabil, în Reşiţa nu se merită, nu ai unde”, încheie Bogdan Şenchea.
Nina Curiţa