La ceas aniversar... CSM REȘIȚA!

Free Ocico la Centrul de Tineret Mansarda

Scădere ușoară a turismului pre și neelectoral

Pentru PSD, campania electorală a început în weekend

Articole recomandate

REȘIȚA – 110 ani de fotbal la Reșița (1911-2021)! 95 de ani de la înființarea echipei de fotbal SS UDR – astăzi CSM Reșița (1926-2021)! 90 de ani de la câștigarea titlului de Campioană a României (1930/1931)! Astăzi, 16 mai 2021, se împlinesc 95 de ani de la înființarea Societății Sportive a Angajaților Uzinelor de Fier și Domeniile Reșița S.A. cunoscută de toți iubitorii fotbalului de UDR Reșița și actualul CSM Reșița!

Denumirile s-au schimbat, însă culorile roșu-negru au rămas. De aceea, la ceas aniversar vom rememora împreună principalele momente de referință ale echipei de fotbal CSM Reșița!

În istoria sa de centru industrial și cultural-sportiv de 250 ani (1771-2021), Reșița a avut măriri și (de)căderi dar, indiferent de „vremurile trăite” a fost și va rămâne „un oraș cu fața spre natură” și „un izvor de talente pentru sport”.

Clubul Sportiv Muncitoresc Reșița este una dintre echipele de tradiție din fotbalul românesc care, astăzi, alături de celelate echipe din Arad (UT Arad) și din Timișoara (Poli Timișoara), se constituie ca parte a întregului Banat – „leagăn al fotbalului românesc”. Spre deosebire de Arad și Timișoara, apariția fotbalului la Reșița nu s-a datorat tinerilor români care și-au desăvârșit studiile în străinătate (Viena, Budapesta s.a), ci grație tinerilor străini, veniți la lucru sau militari detașați în Reșița, îndeosebi de origine cehă (pemii-cehi!), „buni cunoscători și practicanți ai acestui joc”.

Palmaresul echipei de fotbal CSM Reșița este dat de performanțele realizate în timp de rosso-neri:

1931 – Campioana României;
1954 – Câștigătoarea Cupei României;
1932 – Vicecampioana României;
1938 – Prima campioană a României la juniori
5 (cinci) promovări în Divizia A cu 16 ediții (campionate) pe prima scenă a fotbalului românesc: prima promovare (1938-1941 și 1946-1948), a doua promovare (1950), a treia promovare (1972-1978), a patra promovare (1992/1993) și a cincea promovare (1997-2000).

Așa cum a susținut mereu Eusebiu Vasile Mitre, președinte al CSM Reșița timp de 16 ani consecutiv, din 1973 până în 1989, „Clubul Sportiv Muncitoresc Reșița este în mod obiectiv continuatorul tuturor asociaților și cluburilor existente din 1911 și până astăzi (n. 2021) pe lângă uzinele reșițene.”

De aceea, este nevoie să prezentăm o cronologie în alb și negru al evoluției și fotbalului reșițean de la perioada StEG-ului (1855-1919), a UDR-ului (1920-1947), a CSR-ului și UCMR-ului (1948-2003) și până astăzi.

Înființarea echipei de fotbal CSM Reșița este marcată de 5 (cinci) date de referință:

1911 – existența primului club al lucrătorilor din uzinele reșițene în culorile roșu-negru cu denumirea „Resiczai Atlétikai Club” (RAC). De ce culorile roșu și negru? Pentru cele două culori aveau o semnificație deosebită pentru „truda” reșițenilor de a face lucrui iscusite folosind bogățiile Banatului. Rosu semnifică focul din „Cetatea de foc” de a produce oțelul și negru este culoarea cărbunelui, bogăția principale din subsolul împrejurimilor Reșiței dar și „fumul” de pe gulerul cămășilor muncitorilor reșițeni;

1922 – s-au înființat două cluburi rivale care vor defini, în mod hotârâtor, activitatea sportivă din Reșița:
Clubul Sportiv Reșița (CSR) –înființat în primăvara anului 1922 –, în care au activat secțiile: fotbal, gimnastică, atletism (cross), înnot, scrimă, tenis de câmp și turism. CS Reșița era clubul sportiv care continua activitatea Clubului Atletic Reșița (CAR) și, totodată, va fi nucleul viitorului club SS UDR.
Societatea/Secțiunea Sportivă Muncitorească Reșița (SSMR) – înființat în toamna anului 1922 – cu secțiile: fotbal, gimnastică, lupte greco-romane, șah și turism. Ulterior au mai fost înființate secțiile de handbal, tenis de masă, schi alpin și schi fond. Inițial, SSMR s-a numit „Internationale Sport Sektion”. Ulterior, în primăvara anului 1924 ia ființă societatea sportivă „Olympia”;
1926– se înființează Sociatatea Sportivă a Angajaților Uzinelor de Fier și Domeniile din Reșița S.A. (SS UDR), printr-o ședință publică care a avut loc la 16 mai 1926, la care au participat „circa 100 de membrii fondatori, amatori de sport din toate clasele sociale ale orașului Reșița, societatea UDR fiind reprezentată prin Dl. Inspector Principal Axente Mureșanu, Clubul sportiv Reșița prin Domnii Insp. A. Damsberg și Folie Ciorman, Societatea Sportivă Muncitorească Reșița prin Domnii E. Kaiser și Iosif Szabó, Societatea Sportivă Olympia (înființat în anul 1924) prin Dl. H. Rausch”. La ședința de constituire a noului club SS UDR s-au arătat dificultățile materile ce le întâmpină cele 3 (trei) societăți sportive din Reșița și se propune constituierea noii societăți sportive, prin fuziunea celor 3 (trei) societăți sportive existente, care „să cuprindă toate clasele angajaților UDR, fie ei ingineri, fie funcționari sau muncitori. Propunerea a fost primită cu însuflețire de Clubul Sportiv Reșița și astfel ia ființă Societatea Sportivă a Angajaților dela UDR (SS UDR). Reprezentanții Societății Muncitorești și Olympia declară că n’au împuternicire de a se propunța pentru fuziune și vor comunica răspunsul lor după ce vor supune chestiunea comitetelor societății respective. La 18 iunie 1926 fuzionează cu SSUDR și Societatea Sportivă Olympia, iar SSMR refuză fuziunea cu SS UDR.” – se menționează în cunoscuta gazetă săptămânală „REȘIȚA” din numărul 33 / 16 august 1936, la aniversarea celor 10 ani de activitate ai SSUDR. Cele două societăți sportive, SS UDR și SSMR vor râmâne două cluburi distincte până în anul 1948 când se realizează MAREA FUZIUNE sub culorile roșu-negru.
1948 – MAREA FUZIUNE dintre echipele Oțelul Reșița (fosta SS UDR Reșița) și Locomotiva Reșița (fosta SSMR) sub culorile roșu-negru

Anul 1948 a fost unul foarte dificil pentru uzinele reșițene prin naționalizarea UDR –ului, iar greutățile financiare s-au răsfrânt și asupra susținerii fotbalului reșițean. Ca urmare, cele două echipe reșițene de fotbal au retrogradat, Oțelul Reșița ( SS UDR) din Divizia A și Locomotiva Reșița (SSMR) din Divizia B. În aceste condiții, în primăvara anului 1948, s-a realizat fuziunea dintre Oțelul Reșița (fostul UDR) și Locomotiva Reșița (fostul SSMR) – deziderat împlinit după 22 de ani! – rezultând o nouă echipă, un nou club, a rosso-nerilor cu numele de Metalochimic ( în Divizia B, ediția 1948-1949) și apoi, cu denumirea cunoscută de Metalul Reșița, din anul 1950 până în anul 1956. Propunerea inițială de nume, în 1950, a fost Energia Reșița, dar ea nu a corespuns „standardelor” impuse!

1958 – Trecere la denumirea clubului în CSM Reșița

În anul 1957 se revine la disputarea campionatelor A, B și C în sistemul toamnă-primăvară, sistem mai adecvat condițiilor de climă din România. În noul sistem de desfășurare a campionatului național, pentru anul competițional 1957/1958, echipa reșițeană a evoluat în Divizia B sub noua denumire de Energia Reșița.

În ianuarie-februarie 1958 are loc o amplă activitate de organizare a fotbalului reșițean și va lua ființă clubul cu personalitate juridică CSM Reșița care va continua tradiția vechiului club UDR Reșița și va deține palmaresul echipei Metalul Reșița.

În fapt, în anul 1958, activitatea sportivă din cele două uzine (CMR și ICMR) se defalcă în două unități:

Clubul Sportiv Muncitoresc Reșița (CSM) cu personalitate juridică, având sarcina de a se ocupa numai de activitatea sportivă de performanță;
Asociația Sportivă „Metalul” Reșița care preia întreaga activitate de masă din cele două uzine.

Este perioada de trecere la ”cluburile sportive semiprofesioniste” care, deși aveau personalitate juridică, erau finanțate în cea mai mare parte de marile intreprinderi și de departamentele de stat, pentru a-și îndeplinii „obiectivele” de performanță pe ramurile sportive componente. CSM Reșița și-a început activitatea în anul 1958 „cu următorarele 8 secții pe ramuri de sport: atletism, box, fotbal, gimnastică masculină și feminină, handbal și lupte greco-romane și libere.” Primul președinte al clubului CSM Reșița, ales în 1958, a fost Patriciu Mihai, director general al CMB-ului, iar ca secretar a fost Pop Vasile. După un an, în 1959, la conducerea clubului au fost numiți Ștefan Petru ca președinte și Maricici Caita ca secretar.

După anul 1989, clubul CSM Reșița a trăit cu speranțe și multe dezamăgiri perioada de reoganizare și de trecere de la susținerea publică a sportului la finanțarea privată. Dacă până în anul 2000, clubul CSM Reșița a fost încă susținut de sindicatele celor două mari uzine, însă cu reducerea de la un an la altul a numărul de secții ale clubului, odată cu aplicarea noii Legi a educației fizice și sportului (nr.69/2000), de la începutul noului mileniu (din anul 2001) s-a trecut la o nouă „experiență” de privatizare și susținere financiară a clubului și a sportului reșițean de către oameni de afaceri. Pe de-o parte fotbalul s-a despărțit de celelalte secții (ramuri) sportive, pe de altă parte cele două mari uzine, în urma privatizării, au susținut fiecare numai anumite ramuri sportive. Astfel, de exemplu, fotbalul a fost susținut de sindicatul „Vatra” din TMK Reșița, iar handbalul de către UCM Reșița. De aceea, din fiecare din noile asociații sau cluburi sportive,create cu personalitate juridică conform Legii sportului nr.69/2000, și-a căutat un patron și/sau sponsori pentru sustinere financiară a echipelor și a sportivilor de performanță. Experiențele trăite de fiecare sportiv reșițean și fiecare echipă (fotbal și handbal îndeosebi) prin parteneriatul public (administrația locală)-privat nu au fost dintre cele mai bune, așa cum se poate vedea și din tabelul 1 cu datele cele mai importante și perioadele cu denumirile în timp ale clubului și a echipei de fotbal CSM Reșița:

Tab.1

Perioada	Denumirea clubului / echipei
1911-1919	„Resiczai Atlétikai Club” (RAC) / CA Reșița
1922-1926	Clubul Sportiv Reșița / CS Reșița
1926-1948	Societatea Sportivă UDR / SS UDR
1948/1949	Metalochimic Reșița
1950-1956	Metalul Reșița
1957/1958	Energia Reșița
1958-1974	Clubul Sportiv Muncitoresc / CSM Reșița
1974-1982	Fotbal Club Muncitoresc / FCM Reșița
1982-2000	Clubul Sportiv Muncitoresc / CSM Reșița
2001-2004	CSM Reșița – cu omul de afaceri Dinel Staicu (3 ediții de campionat în Divizia B, prin parteneraitul dintre administrația județeană și locală, Sindicatul Vatra – lider Iancu Muhu – și patronul Universității Craiova, Dinel Staicu)
2004/2005	Universitatea –FCM Reșița
2005 -2008	FCM Reșița –cu oamenii de afaceri Dan Izvenari și Marian Iancu ((3 ediții de campionat în Liga a II-a, în urma fuziunii dintre Universitatea Reșița și Tricotaje Ineu și parteneriatul dintre Primăria Reșița, primar Liviu Spătaru, cu omul de afaceri Dan Izvenari (2005-2007) și asocierea din toamna anului 2007 cu patronul Politehnicii Timișoara – Marian Iancu.)
2009-2012	Fotbal Club Școlar Reșița / FC Școlar Reșița
2012 – 2015	CS Metalul Reșița – cu omul de afaceri Cătălin Rufă (3 ediții de campionat în Liga a II-a, prin implantul la Reșița a echipei de fotbal cu tineri fotbaliști disponibilizați din fuziunea CSM Râmnicu Vâlcea –Damila Măciuca și parteneriatul Primăria Reșița, primar Mihai Stepanescu, cu patronul Cătălin Rufă.)
2015 -2019	CSM Școlar Reșița
2019-2021	Clubul Sportiv Muncitoresc / CSM Reșița (2 ediții de campionat în Liga a II-a, sub egida Consiliului Local Reșița, primar Ioan Popa)

Cronologia în roșu și negru a istoricului echipei de fotbal CSM Reșița, prezentată în cartea în curs de apariție în acest an aniversar „Rosso-nerii din Banat” (autor. Gheorghe Popovici) cuprinde următoarele momente de neuitat:

Anul 1911 – Clubul Atletic Reșița: „Resiczai Atlétikai Club” (RAC)

Vârsta fotbalului reșițean sub culorile roșu-negru este atestată documentar din anul 1911, când a existat primul club al lucrătorilor din uzinele reșițene cu denumirea „Resiczai Atlétikai Club” (RAC), condus de pasionatul om de sport Kőrmöczy Victor.

Așa s-au creat la Reșița condițiile practicării sportului de agrement și, apoi, de performanță, în mod organizat, având drept rezultat crearea de către un grup de pasionați ai exercițiului fizic și prinși de dragostea de noul joc de foot-ball a Clubului Atletic Reșița (CAR iulie 1911 – culorile roșu-negru), având fotbalul ca sport principal și gimnastica, crossul (atletismul) și turismul ca sporturi complementare. Membrii clubului au amenajat cu forțele proprii primul teren de fotbal din Reșița, pe locul numit astăzi Colonia Oltului din Reșița Montană, în apropierea Școlii de 1-8 clase nr.2 din Reșița. În gazeta săptămânală „Reșița” (1935-1940) din perioada interbelică, la 16 august 1936, se menționa:

”Footbal (n. la Reșița) se joacă cam de la începutul secolului prezent (n. secolul XX), înainte de război –începând cu 1911 – exista clubul sportiv „„Resiczai Atlétikai Club” (RAC), care-și avea terenul de joc în actuala colonie „Principele Carol” , căreia localnicii și azi îi mai spun Footballplatz” (fig.1).

Fig.1. Resiczai Atlétikai Club (Clubul Atletic Reșița) – 1911

Terenul, însă, „a fost dezafectat în vederea construirii unui cartier de locuințe pentru tehnicienii și funcționarii uzinelor, din dispoziția conducerii de atunci”.

Anul 1922 – se înființează cele două cluburi rivale care vor defini, în mod hotărâtor, activitatea sportivă din Reșița:

Clubul Sportiv Reșița (CS Reșița) – care continua activitatea Clubului Atletic Reșița (CAR) și, totodată, va fi nucleul viitorului club SS UDR;
Societatea Sportivă Muncitorească Reșița (SSMR) – care, inițial, SSMR s-a numit „Internationale Sport Sektion”.

După Marea Bătaie (Primul Război Mondial, 1914-1918) și Unirea Banatului cu România (1 decembrie 1918 – 3 august 1919), are loc o emulație în organizarea cluburilor sportive din întreaga Românie.

La Reșița, urmează perioada UDR – Uzinele de Fier și Domenile Reșița (1920-1948) și apariția „societăților sportive”.

În primăvara anului 1922 s-a înființat Clubul Sportiv Reșița, având ca președinte pe directorul uzinei, Anton Damsberg. Printre fondatorii de marcă a clubului se numără Arpad Csokany, Iuliu Kardoș și Otto Hell.

În toamna aceluiși an, 1922, ia ființă Societatea Sportivă Muncitorească Reșița (SSMR), sprijinită direct de sindicatele din uzine. Primul președinte al acestui club a fost Vasile Bernau, după care a urmat Herman Rausch, iar ca secretar general și șeful secției de lupte, Carol Klein. Șeful secției de football a fost Eduard Rost.

Indiferent de alte interpretări și de anumite orgolii, nu există o mărturie mai elocventă decât cea a lui Georg Hromadka, în cunoscuta sa lucrare „Scurtă cronică a Banatului Montan” care întărește cele spuse mai sus și afirmă că: „Cele două societăți sportive, care rivalizau între ele,

Clubul Sportiv Reșița, care mai târziu avea să cucerească titlul de campioană a României la fotbal sub denumirea de U.D.R. (Uzinele și Domeniile Reșița) și care era sprijinită de conducerea Uzinei și

Societatea Sportivă Muncitorească Reșița (SSMR) care la început a activat sub denumirea de „Inter – C.S. Internationale” și care era sprijinit de către sindicate, au oferit tineretului posibilități multiple de practicare a sportului, a mișcării fizice.”

Anul 1924 – ia ființă Societatea Sportivă „Olympia” Reșița,

Olympia Reșița avea o bază sportivă proprie în Dealul Crucii, având printre fondatori pe viitorul antrenor al echipei de fotbal al UDR-ului, Ernest Loukota, un tânăr sportiv reșițean-ceh polivalent.

Anul 1926 – se înființează Sociatatea Sportivă a Angajaților Uzinelor de Fier și Domeniile din Reșița S.A. (SS UDR)

Data de 16 mai 1926 este una de referință pentru fotbalul reșițean când, în cadrul unei ședințe publice la care au participat peste 100 de persoane, amatori de sport din uzine, s-a înființat Societatea Sportivă a Angajaților Uzinelor de Fier și Domeniile Reșița (SS UDR), care va devenii unul dintre cele puternice cluburi sub culorile roșu-negru din oraș și cu cele mai mari performanțe din fotbalul reșiten, din toate timpurile.

De la început, Societatea Sportivă SS UDR a avut 10 (zece) secții sportive: fotbal, gimnastică, box, șah, tenis de masă, tenis de câmp, scrimă, popice, cross (atletism) și turism

Dintre fondatorii SS UDR s-au numărat ca membrii de seamă: Arpad Csokany (fondator C.S. Reșița în 1922– gimnastică), Ernest Loukota (fondator SS Olimpia Reșița în 1924 –fotbal), Gheza Toth (fondator UDR – box) și unul dintre directorii UDR, Alexandru Ghenea, cel care, după fuziune, a fost numit și președintele clubului. Inițial, la constituirea SS UDR, a fost ca președinte Lazăr Stoicescu.

Din anul 1926, odată cu înființarea SS UDR-ului, la solicitarea conducerii clubului, Ernest Loukota devine antrenorul echipei de fotbal UDR, având o contribuție însemnată la câștigarea singurului titlul de Campioană Națională a României, la 28 iunie 1931, de către rosso-neri.

Așa cum s-a arătat, SS UDR s-a constituit prin fuziunea cu două dintre cele trei societăi sportive existente: Clubul sportiv Reșița și Societatea Sportivă „Olympia” Reșița. În schimb, SSMR a refuzat unificarea cu SS UDR și a rămas timp de 25 ani un club distinct al muncitorilor susținut de sindicatele din uzine până în anul 1948.

Cele două societăți sportive / cluburi care au dăinuit în perioada UDR (1922-1948) au beneficiat „de sume importante provenite din cotizațiile ce se încasau pe statele de plată ale uzinei, în procent de 1% din câștigul lunar realizat de fiecare salariat și la care repartiția era de 60% pentru SSMR, iar 40% era pentru SSUDR care, fiind club cu precădere al patronului, mai beneficia și de unele resurse speciale”.

În același timp, cele două cluburi sportive au avut baze sportive proprii:

Arena de fotbal SSUDR (1922-1950) în zona Mociur, pe locul unde astăzi este zona complexului comercial Lidl -Kaufland;
Arena de fotbal SSMR (1928-1950), situată pe locul unde se află acum Universitatea „Eftimie Murgu” din Reșița.

Anul 1927 -primul an de participare a echipei de fotbal SSUDR în campionat

Echipa de fotbal a SS UDR a participat pentru prima dată în campionatul regional/districtual Timișoara începând cu ediția 1927-1928. Prima formație a SS UDR a avut în primul an de activitate următoarea componență (fig.2):

Czinczer – Szilágyi, Rech – Bundy, Andresz, Pecsenovszky – Grosz, Pázler, Lakatos, Deșu, Keller Antrenor: Ernest Loukota

Fig.2. SS UDR – 1926 pe vechea arenă UDR (zona Mociur)

Anul 1930/1931 – primul titlu de Campioană a României prin UDR Reșița

Echipa de fotbal SS UDR a cucerit primul titlul de campioană a României în primul an competițional (1930/1931) de la (re)organizarea sportului în România după noua Lege a Educației Fizice din anul 1929 și întemeierea, la 16 februarie 1930, a Federației Române de Fotbal –Asociație (FRF-A) într-o formă nouă cu 5 (cinci) ligi regionale, iar fiecare dintre acestea cuprindea mai multe districte.

După ce a câștigat Districtul Timișoara (de care a făcut parte), UDR Reșița a jucat finala Ligii de Vest:

La 1 iunie 1931, UDR Reșița –Gloria CFR Arad 6-1.

A urmat turneul final cu participarea celor 5 campioane ale ligiilor regionale: Crișana Oradea (liga de nord), Maccabi Cernăuți (liga de est), Prahova Ploiești (liga de sud), HTV Sibiu (liga de centru) și UDR Reșița (liga de vest)

Meci preliminar:

Oradea, 7 iunie 1931: Crișana Oradea –HTV Sibiu 4-6 (1-3)

Semifinale:

Ploiești, 7 iunie 1931: Prahova Ploiești – UDR Reșița 2-3 (1-1)

Sibiu, 14 iunie 1931: HTV Sibiu – Maccabi Cernăuți 4-2 (3-0)

Finala:

Reșița: 28 iunie 1931: UDR Reșița – HTV Sibiu 2-0 (1-0)

A marcat: Lakatos (min. 9 și min.84)

Arbitru: Ștefan Lucescu (București)

Formația:

UDR Reșița: Damacsek – Pomacsek, Györy – Șincu, Sepi S, Bundi – Tibișanu, Lakatos, Ploieșteanu, Kilianovitz, Moise. Antrenor: Ernest Loukota

Fig.3. UDR Reșița – 1931 Campioana României

Anul 1931/1932 – UDR Reșița, vicecampioană a României

Echipa de fotbal UDR Reșița este la apogeu și, pentru al doilea an consecutiv, ajunge în finala Campionatului Național al României, ediția 1931-1932. UDR Reșița câștigă campionatul districtului Timișoara cu 24 de puncte din 14 meciuri, în fața echipelor timișorene (RGMT, ILSA, Banatul, Chinezul și CAT). Puternica echipă din Reșița, cu un portar greu de învins (Damacsek) și cu jucători de câmp de mare clasă (Lakatos, Ploieșteanu, Sepi S., Kilianovitz, Czako, Györi, Moise și Keller), devine și campioana Ligii de Vest, după următoarele victorii:

Meci preliminar:

29.05.1932: Vulturii Lugoj – UDR Reșița 0-1 (0-0, 0-0)

Semifinalele Ligii de Vest:

05.06. 1932: Gloria Arad – Jiul Lupeni 3-0 (1-0)

Rovine Grivița Craiova- UDR Reșița 3-4 (2-1, 3-3)

Finala Ligii de Vest:

Timișoara, 19.06.1932: UDR Reșița – Gloria CFR Arad 5-2 (1-0)

În turneul final pe țară au participat cele 5 campionale ale ligiilor: Crișana Oradea (liga de nord), Maccabi Cernăuți (liga de est), Tricolor Ploiești (liga de sud), Mureșul Tg. Mureș (liga de centru) și UDR Reșița (liga de vest).

Turneul final

Meci preliminar:

Târgu Mureș, 5 iunie 1932: Mureșul Tg. Mureș- Crișana Oradea 2-0 (1-0)

Semifinale:

București, 19 iunie 1932: Venus București – Maccabi Cernăuți 5-0 (3-0)

Reșița, 26 iunie 1932: UDR Reșița – Mureșul Tg. Mureș 8-2 (2-1)

Finala:

București: 10 iulie 1932: Venus București – UDR Reșița 3-0 (1-0)

Au marcat: Motoroi (min. 11), Colea Vâlcov (min. 61) și Volodea Vâlcov (min. 76)

Arbitru: Teofil Morariu (Oradea)

Formația:

UDR Reșița: Damacsek – Czako, Györy – Bundi, Sepi S., Kilianovitz –Tudor, Ploieșteanu, Lakatos, Moise, Keller Antrenor: Ernest Loukota

Cu toate că UDR Reșița a fost înfrântă de formația fraților Vâlcov (Venus București), presa din Banat a avut cuvinte de laudă la adresa acestei formații care a începutul anilor treizeci a înscris cele mai frumoase pagini în istoria fotbalului din Reșița.

Anul 1954 – Câștigătoarea Cupei României: Metalul Reșița

În anul 1954, Metalul Reșița realizează o a doua mare performanță pentru rosso-neri: câștigarea „Cupei României”.

Pentru prima dată în istoria fotbalului românesc, prețiosul trofeu a fost cucerit de o echipă din Divizia B!

Metalul Reșița a uimit o țară întreagă prin rezultatele obținute în Cupa României, eliminând rând pe rând 5 (cinci) divizionare A: 6-1 cu Știința Timișoara, 4-0 cu Locomotiva Târgu Mureș, 2-0 cu Locomotiva Timișoara, 1-0 cu vestita CCA București și, în finală, 2-0 cu Dinamo București. Finala s-a jucat pe Stadionul Republicii din București, în ajun de Moș Nicolae, la 5 decembrie 1954.

Cele două goluri ale reșițenilor au fost marcate de Szeleș în minutele 30 și 40.

Artizanii acestei izbânzi de răsunet și de neuitat pentru suporterii rosso-neri au fost:

Zarici – Chirilă, Potoceanu – Munteanu, Teodorescu, Șt. Apro – Jojarth II, P. Mioc, Urcan, Iovan (Vida), Szeleș. Antrenori: Mihai Zsizsik și Emil Cosma.

Fig.4. Metalul Reșița – Câștigătoarea Cupei României, 1954

Anul 1932/1933 – ratarea înscrierii echipei de fotbal UDR Reșița la prima ediție a campionatului României în sistem divizionar – DIVIZIA A

Începând cu ediția 1932-1933, campionatul României s-a desfășurat în sistem divizionar de întrecere fiecare cu fiecare, în meciuri acasă și în deplasare. La 20 iunie 1932, s-a efectuat tragerea la sorți a celor două serii a Diviziei Naționale pentru campionatul 1932-1933:

Seria I: Ripensia Timișoara, U.D.R. Reșița, Tricolor Ploiești, Gloria CFR Arad, CFR București, Șoimii Sibiu, România Cluj și Crișana Oradea.

Seria a II-a: Venus București, CAO Oradea, AMEFA Arad, Mureșul Tg. Mureș, Brașovia Brașov, Universitatea Cluj și RGMT Timișoara.

Din cele 16 echipe calificate pentru Divizia Națională, la ședința de constituire de la Cluj din 31 iulie 1932, condusă de Octav Luchide – președintele CCN (Comișiei Campionatului Național) și secretar FRFA – au participat reprezentanții de la doar 11 echipe. Au absentat: UDR Reșița, Mureșul Tg. Mureș, Șoimii Sibiu și cele două reprezentante din Timișoara, Ripensia și RGMT.

De ce NU au participat reprezentanții echipei UDR Reșița?

Răspunsurile nu sunt lămurite nici până astăzi. Din „neglijența conducerii echipei”, așa cum motivează Paul Bocșanu „absența de la Cluj” sau „din lipsa banilor” nu numai pentru garanția de 10 000 lei ce trebuia depusă, ci și din cauza „cheltuielilor mult mai mari de participare la Campionatul Național, care după calculele proprii ale clubului ajungeau la aproape 250 000 lei”, așa cum afirmă puțini martori care au trăit momentul.

Cert este că, în final, Șoimii Sibiu și cele două echipe timișorene s-au înscris, în schimb Mureșul Tg. Mureș și UDR Reșița nu au mai participat la prima ediție (1932-1933) în sistem divizionar a Campionatului Național.

În „Istoria Fotbalului Românesc”, volumul I, perioada 1909-1944, se consemnează că echipa UDR Reșița nu a participat deoarece „pentru moment, conducerea SS UDR nu a mai dorit-o.”

În cele din urmă cele două echipe – UDR Reșița și Mureșul Tg. Mureș – nu au mai fost înlocuite și campionatul a început cu 14 echipe împărțite în cele două serii a câte 7 echipe.

Anul 1937 -1938 – Prima campioană a României la juniori

Anul competițional 1937-1938 a fost unul deosebit pentru fotbalul reșițean. În același an, când UDR-ul promovează în prima divizie, echipa de juniori a clubului reușește să câștige prima ediție a campionatului național învingând în finală cu 6-1 echipa Acvila Iași. Rezultatele de la prima ediție de juniori, 1937-1938, turneul final au fost:

SEMIFINALE

S.S. Acvila Iași – Gloria CFR Galați 3-2

S.S. UDR Reșița – Victoria Cluj 3-0

FINALA

S.S. UDR Reșița – Acvila Iași 6-1

(Sursa: Anuarul Fotbalului Românesc, vol.1, 1909-1967, pag.125)

Prima promovare în Divizia A: 1937-1941, 1946-1948 – UDR Reșița

Debutul în Divizia A a Campionatului României al rosso-nerilor s-a produs prin echipa UDR Reșița în anul competițional 1938-1939. Echipa s-a menținut în primul eșalon sub denumirea UDR timp de 3 ani, în edițiile 1938-1939 (locul 4) , 1939-1940 (locul 4) și 1940-1941 (locul 7). În 1941, din cauza Celui De-al Doilea Răboi Mondial, campionatul României s-a întrerupt vreme de 5 ani.

Fotbalul în sistem competițional național se reia cu ediția 1946-1947 cu o singură serie de 14 echipe în Divizia A și 2 (două) serii de 12 echipe în Divizia B. Deși președintele de atunci al FRFA, Virgil Economu susținea că „este nevoie de un criteriu de participare la viitoarea ediție a diviziei A, pentru că unele echipe din divizia A 1940-1941 nu-și justifică locul în Divizia A,” Reșița își păstrează locul câștigat în Divizia A înainte de război.

Anul 1947 a însemnat trecerea la o altă orânduire – de la monarhie la republică – și la mai multe denumiri în trei ani de zile ale echipei rosso-nerilor, până în 1950, când s-a ajuns la numele atât de drag și astăzi pentru reșițeni: Metalul Reșița.

În condițiile nou create pe plan european ca urmare a încheierii războiului, din 1945 și până în 1948 se pregătea trecerea Uzinelor de Fier și Domeniile din Reșița în propietarea statului. După naționalizarea din anul 1948, fosta societate pe acțiuni Uzinele de Fier și Domeniile din Reșița trece în totalitate în proprietatea statului român, devenind Uzinele de Fier și Domeniile din Reșița – Întreprindere Naționalizată (UDRIN). Efectul trecerii la „socialism” a dus la organizarea fotbalului pe bază de amatorism, subfinanțat direct de către stat. În aceste noi condiții, cele două echipe reșițene sunt nevoite să-și caute o cale comună de existență. Ele vor începe competiția fotbalistică în Divizia A și, respectiv în Divizia B, cu noile denumiri de cluburi sportive muncitorești:

1947 – SS UDR Reșița își schimbă numele în Oțelul Reșița;

1947 – SSMR Reșița va lua numele de Locomotiva Reșița.

Se intră în perioada „cluburilor sportive muncitorești” iar, în locul denumirii UDR, echipa reșițeană va activa în Divizia A, ediția 1946-1947, sub denumirea Oțelul Reșița și ocupă locul 11 din 14 echipe, un loc retrogradabil. Însă, la 18 iulie 1947, Comitetul federal „a hotărât mărirea primei divizii la 16 echipe, astfel încât Oțelu Reșița și Jiul Petroșani nu au mai retrogradat!.” Deși în Divizia A, ediția 1947-1948, s-a pornit cu 16 echipe, cel mai mare număr de la apariția sistemului divizionar în 1932, în ediția urămătoare urma să se revină la 14 echipe și trecerea din 1950 la sitemul primăvară-toamnă, după modelul sovietic. Astfel, lupta pentru retrogradare a fost foarte dură, ultimile două echipe retrogradând direct în divizia B. Oțelul Reșița se clasează pe locul 16 (ultimul!) și nu mai poate evita retrogradarea în Divizia B.


UDR 1940	Metalul Reșița 1950

Fig.5. De la UDR Reșița la Metalul Reșița în Divizia A

1948 – MAREA FUZIUNE dintre echipele Oțelul Reșița (fosta SS UDR Reșița) și Locomotiva Reșița (fosta SSMR) sub culorile roșu-negru

În aceste condiții, în primăvara anului 1948, s-a realizat fuziunea dintre Oțelul Reșița (fostul UDR) și Locomotiva Reșița (fostul SSMR) – deziderat împlinit după 22 de ani! – rezultând o nouă echipă a rosso-nerilor cu numele de Metalochimic ( în Divizia B, ediția 1948-1949) și apoi, cu denumirea cunoscută de Metalul Reșița, din anul 1950 până în anul 1956. Propunerea inițială de nume, în 1950, a fost Energia Reșița, dar ea nu a corespuns „standardelor” impuse!

A doua promovare în Divizia A: 1950 – Metalul Reșița

În campionatul 1948-1949, Reșița „va fi prezentă cu o singură echipă în eșalonul secund, unde ocupă locul locul 2.” Deoarece ocupanta primului loc, Dinamo B București, nu avea drept de promovare, „ea fiind împreună cu Dinamo A București, două reprezentante ale aceluiași club din același oraș.,” echipa Metalochimic Reșița va reveni în Divizia A.

Din anul 1950 până în 1956 campionatul de fotbal divizionar s-a desfășurat în sistemul primăvară-toamnă, după „modelul rusesc”. Divizia A de fotbal, ediția a 13-a, din anul 1950 (primăvară-toamnă), se va desfășura sub semnul „standarnizării” denumirilor echipelor, prin apartenența lor sindicală.

Schimbându-și dinnou denumirea din Metalochimic Reșița în Metalul Reșița și păstrându-și culorile roșu-negru, echipa reșiteană – la a doua promovare în Divizia A – va evolua doar un an în primul eșalon, ediția 1950, terminând campionatul pe penunltimul loc în clasament din 12 participante.

Metalul Reșița a părăsit prima divizie datorită golaverajului (care se făcea prin împărțire!), dramatismul luptei de evitare a retrogradării fiind oglindit și de situația în clasament a ultimelor 4 echipe din clasament. Pură coincidență sau nu, dar același criteriu de departajare – golaverajul prin împărțire – prin care UDR-ul a promovat în Divizia A, în ediția 1937-1938, a dus în ediția 1950 la retrogradarea echipei Metalul Reșița în Divizia B!

1958 – Schimbarea denumirii echipei în CSM Reșița

În ianuarie-februarie 1958 are loc o amplă activitate de organizare a fotbalului reșițean și va lua ființă cubul cu personalitate juridică CSM Reșița care va continua tradiția vechiului club UDR Reșița și va deține palmaresul echipei Metalul Reșița.

În fapt, în anul 1958, activitatea sportivă din cele două uzine (CMR și ICMR) se defalcă în două unități:

Clubul Sportiv Muncitoresc Reșița (CSM) cu personalitate juridică, având sarcina de a se ocupa numai de activitatea sportivă de performanță;
Asociația Sportivă „Metalul” Reșița care preia întreaga activitate de masă din cele două uzine.

CSM Reșița și-a început activitatea în anul 1958 „cu următorarele 8 secții pe ramuri de sport: atletism, box, fotbal, gimnastică masculină și feminină, handbal și lupte greco-romane și libere.”

Primul președinte al clubului CSM Reșița, ales în 1958, a fost Patriciu Mihai, director general al CMB-ului, iar ca secretar a fost Pop Vasile. După un an, în 1959, la conducerea clubului au fost numiți Ștefan Petru ca președinte și Maricici Caita ca secretar.

CSM Reșița a fost clubul care, între anii 1961-1971, a avut în componența sa 21 de secții de sport: atletism, automobilism, baschet, box, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, caiac-canoe, judo, lupte greco-romane și libere, motociclism, popice, rugby, radioamatorism, schi alpin, schi fond, șah, tenis de masă, tenis de câmp, turism și volei, cu peste 2000 de sportivi.

A treia promovare în Divizia A: 1972-1978 – CSM Reșița / FCM Reșița

După 22 de ani, CSM Reșița promovează pentru a treia oară în prima divizie a campionatului României, în campionatul 1971-1972, când rosso-nerii au câștigat detașat seria a II-a a Diviziei B, cu un avans de 11 puncte față de ocupanta locului doi, Minerul Baia Mare și stabinind un record care nu a mai fost egalat nici până astăzi.

Pentru iubitorii fotbalului reșițean, în anul promovării 1972, sub bagheta antrenorului Ioan Reinhardt, echipa CSM Reșița a avut următoarea componență:

Ilieș (Așa) – Rednic, Kiss, Pîrvan (Ticheli), Kafka (Zimmer) – Grozăvescu (Zsak), Varga (Stoia) – Atodiresei, Pușcaș, Szilaghy (Păunescu), Florea (Dumitru). Preparator fizic: Iosif Kudlimay.

Fig.6. CSM Reșița – 1971/1972

În figura 6 este fotografia cu echipa de bază care, în anul 1972, a împlinit visul de peste două decenii ai iubitorilor de fotbal din Reșița, de revenire a rosso-nerilor în Divizia A:

Rândul de sus (de la stânga la dreapta):

Kiss, Pîrvan, antr.principal Ion Reinhardt, Szak, Zimmer, Ilieș, Așa, Varga, Stoia, antr.secund C. Sfârlogea și Kafka.

Rândul de jos (de la stânga la dreapta):

Grozăvescu, Pușcaș, Florea, Atodiresei, Szilaghy, Ticheli, Dumitru și Rednic.

Golgeterii echipei: Szilaghy (16 goluri) și Pușcaș (11 goluri).

Timp de 6 ani (1972-1978) echipa CSM Reșița a fost, fără întrerupere, în elita fotbalului românesc. În primul an (1972/1973) de Divizia A, echipa rosso-nerilor a debutat pe 20 august 1972, în meciul de acasă de pe stadionul din Valea Domanului cu Steagul Roșu Brașov, încheiat cu rezultatul 0-0. Echipa de debut pe prima scenă a fotbalului românesc, din anul 1972, a avut următoarea componență:

Ilieș – Rednic, Georgevici, Kiss, Kafka – Grozăvescu (min.69, Pușcaș), Beldeanu – Atodiresei, Neagu, Szilagy (min.72, Varga), Florea.

Antrenori: Ion Reinhardt și Pantelimon Bratu

Fig.7. CSM Reșița – 20 august 1972

Rândul de sus (de la stânga la dreapta):

Szilagy, Grozăvescu, Kiss, Geeorgevici, Ilieș, Rednic.

Rândul de jos (de la stânga la dreapta):

Neagu, Beldeanu, Atodiresei, Kafka, Florea.

Rămâne în amintirea iubitorilor de fotbal transferul din 4 aprilie 1973 a lui Dudu Georgescu de la Progresul București la CSM Reșița și marele meci de campionat, din 3 iunie 1973, CSM Reșița- Dinamo București 4-1 (1-0) când viitoarea „Gheată de a Aur” a României a făcut pasul spre marea performanță înscriind două goluri, în fața a peste 25 000 de spectatori care au umplut stadionul din Valea Domanului și dealurile din împrejurimi. De altfel, golgeterul echipei a fost tot Dudu Georgescu care în cele 12 etape jucate a marcat 7 goluri.

Formația de bază a echipei CSM Reșița putea fi rostită în orice moment de fanii rosso-neri:

CSM Reșița 1972/1973
	*Ilieș*
Rednic	*Georgevici*	Kiss	Kafka
	Pușcaș	*Beldeanu*
*Atodiresei*	Nestorovici	Dudu Georgescu	*Florea*

Campionatul 1974/1975 a fost cel mai reușit din toate edițiile anilor ’70 pentru FCM Reșița. Era vremea apariției „FC-urilor” în România – a cluburilor de fotbal independente de alte sporturi. Așa s-a „desprins”, în anul 1974, din CSM Reșița, secția de fotbal ca și club independent: Fotbal Club Muncitoresc Reșița.

Locul 2 de la finalul turului campionatului, după Dinamo București, a fost momentul culminant al prezenței Reșiței în prima scenă a fotbalului românesc.

În figura 8 este fotografia cu singura echipă a rosso-nerilor (1974-1975) care ar fi putut să joace în cupele europene:

Fig.8. FCM Reșița – 1974/1975

Rândul de sus (de la stânga la dreapta):

Ologeanu, Gorgevici, Hergane, Kiss, Caraivan (portar), Constantin (portar), Ion Reinhardt (antrenor principal), Ilieș (portar), Pigulea, Filipescu, Ologu, Zimmer, Kudlimay (antrenor secund).

Rândul de jos (de la stânga la dreapta):

Bora, Coșereanu, Florea, Pușcaș, Atodiresei, Căprioru, Nestorovici, Jacotă și Aurică Beldeanu.

Președinte FCM Reșița: Constantin Sfîrlogea.

Stadionul Valea Domanului: 13 000 locuri.

Sediul clubului FCM Reșița: Str. 6 Martie, nr.42.

Următoarea ediție, 1975/1976, pentru FCM Reșița, a fost una cu rezultate tot atât de bune, clasându-se la final pe locul 8 cu 34 de puncte, cu doar un punct mai puțin decât în ediția precedentă. Echipa de bază în această ediție de campionat a fost:

În ediția 1976/1977 a început regresul echipei FCM Reșița, odată cu plecarea în vara anului 1976 a lui Beldeanu la Universitatea Craiova, unde va avea evoluții remarcabile.

La echipa reșițeană au apărut jucători noi, precum Windt, Poraczky, Portik, Jacotă.

Formația de bază a acestui campionat pentru FCM Reșița a fost:

Campionatul 1977/1978 a fost cel în care FCM Reșița a retrogradat după o prezență consecutivă în prima divizie de 6 (șase) ani, 1972-1978.

Echipa de bază a FCM-ului din Reșița, în anul retrogradării a fost:

FCM Reșița 1977/1978
		*Windt* (Ilieș)
Mircea Chivu		*Poraczky*		*Hergane*		Uțiu
	*Gabel*		*Bora*		*Portik*	*(Iovan)*
Atodiresei		*Oancea*				Florea

De menționat că, la meciul FCM Reșița – FC Bihor 3-0, din etapa a IV-a a campionatului 1977/1978, disputat în Valea Domanului la 4 septembrie 1977, în echipa FCM Reșița a debutat Ștefan Iovan, cel care, în anul 1986, în calitate de căpitan al Stelei București, a primit Cupa Campionilor Europeni, cucerită la Sevilla.

A patra promovare în Divizia Națională : 1992-1993 – CSM Reșița

După retrogradarea din anul 1978, revenirea în elita fotbalului românesc a rămas timp de 14 ani doar un deziderat. În anul 1982, se revine la numele de CSM Reșița, fără însă ca echipa să reușească promovarea din „seria ardeleană a eșalonului secund”, deși acest obiectiv era mereu afirmat și în lotul rosso-nerilor au evoluat mulți jucători de valoare, atât din „grădina proprie” sau din județul Caraș-Severin, cât și transferați de la echipe din prima ligă.

Dintre jucătorii autohtoni se pot aminti:

Bochiș, Bordea, Sucilă, V. Cojocaru, Mărgineanțu, Ciortan, Cristi Alexandru, E. Radu, C.Neagu, A.Foale, Schinteie II, Gh. Zsizsik III, Din, Goanță, Croitoru, Zah, Ienea, Riteș II, Otiman, Blagoe, Dosza, Platagă, Bilan, Asandrei, Ciurea.

Lista jucătorilor aduși din afara județului Caraș-Severin îi cuprinde pe:

Roșca, Racolțea, Predulescu, Hodină, Matefi, Aelenei, Bucilă, Kereszi, Dubovan, M. Stăneascu, Oermenișan, N. Răducanu I senior și Firițeanu.

Un suflu nou la CSM Reșița a adus echipa de juniori a clubului în anul 1988. Atunci, a fost un moment de referință pentru viitorul fotbalului reșițean. Echipa de juniori, antrenată de Francisc Varga, a cîștigat fără drept de apel „seria bănățeană” din cele 12 serii ale campionatului național, majoritatea viictorilor fiind la scor: 4-0 cu Progresul Timișoara (în deplasare), 4-1 cu Poli Timișoara, 4-0 cu UT Arad (în deplasare), 4-0 cu CS Școlar Timișoara, 8-0 cu CS Școlar Reșița și 11-0 cu CS Școlar Jimbolia. În faza a doua a calificărilor s-a jucat în 6 grupe de câte 4 echipe. În grupa de la Reșița, formată din Steaua București, Viitorul Craiova și FC Bihoe Oradea, juniorii reșițeni câștigă grupa „la golaveraj” în fața echipei Steaua București, după următoarele rezultate: 3-3 cu Steaua București, după ce reșițenii au condus cu 2-0 și 3-1, 3-1 cu Viitorul Craiova și 8-0 cu FC Bihor Oradea. Turneul final s-a disputat la Brașov, cu participarea echipelor : Dinamo București (campioana en titre), Steagul Roșu Brașov Ceahlăul Piatra Neamț și CSM Reșița. Juniorii reșițeni au învins cu 2-0 pe Ceahlăul Piatra Neamț, însă au pierdut cu 0-3 în fața echipei Dinamo București și apoi „finala mică” cu 2-3 în fața Brașovului, ocupând în final locul 4 pe țară.

Lotul echipei de juniori CSM Reșița care s-a impus atenției nu numai a specialiștilor, ci și iubitorilor de fotbal din Reșița a fost:

Fl. Ianu, Blănariu – Păunescu, Lupu, C. Cojocaru, Bica –Calofir, L. Doană I, Cristi Pușcaș, Stich – Mathe, Basarab Panduru, Szijj I

Cea mai mare parte a jucătorilor acestei echipe vor face pasul la echipa mare: portarul Ianu, fundașii Cojocaru, Lupu, Calofir, mijlocașii Doană, Panduru și Pușcaș și atacantul Szijj I.

Rezultatele echipei CSM Reșița au început să se vadă și, în anul competițional 1991/1992, rosso-nerii promovează pentru a patra oară pe prima scenă a fotbalului românesc. Deși, în mod real au terminat pe locul 3 în seria a III-a a Diviziei B, în urma echipelor UT Arad și Unirea Alba Iulia, datorită depunctării acestor echipe cu 8 puncte fiecare, ca urmare a aranjamentului extrasportiv cunoscut sub numele de „afacerea haina de blană” , CSM Reșița, a obținut dreptul de juca în prima divizie în sezonul 1992 / 1993.

Lotul care în ediția de campionat 1992/1993 i-a oferit orașului Reșița bucuria promovării și a prezenței în Divizia Națională era format din următorii jucători:

Popa, Boșca, Predulecu – Cojocaru II, Mărgineanțu, Lupu, Uțiu I, Moza, Bica, Șola, Panescu – Calofir, R. Sandu, D. Potocianu, Boltașiu, Cepoi, L. Doană, Despa, Cr. Alexandru – Szijj I, Cr. Pușcaș, Büle II, N. Stroia, Petrescu, Lazarovici, D. Stănescu, Al. Marcă și Cl. Balaci

Fig.9. CSM Reșița – 1992

Fără „achiziții de răsunet” (Uțiu I revenind de la Arad, Boltașiu adus de la Arsenal Reșița și Cepoi transferat de la Bocșa), plecarea neprevăzută a antrenorilor Carol Gall și Carol Oțil, schimbarea „negândită” a antrenorilor (I. Copăceanu, N. Georgevici, I.Ilieș, G. Uțiu, I. Petrescu, Dudu Georgescu, Dan Firițeanu și Silviu Stănescu) și lipsa de experiență a tinerilor jucători promovați, toate acestea s-au repercutat negativ asupra rezultatelor echipei în primul campionat al Diviziei Naționale. CSM Reșița n-a rezistat în înalta societate a primului eșalon decât un singur campionat și „n-a dansat decât din vara lui 1972, până la sfârșitul primăverii anului 1993” așa cum spunea cunoscutul ziarist reșițean Paul Bocșanu.

În retur, odată cu venirea lui Silviu Stănescu ca antrenor, echipa a început să-și etaleze valoarea conferită de talentul și dorința de afirmare a componenților săi. Dar era prea târziu pentru recuperarea punctelor pierdute în turul campionatului, așa că reîntoarcerea în divizia secundă n-a mai putut fi evitată.

Cunoscutul ziarit sportiv Ovidiu Ioanițoaia remarcase în Sportul românesc „deplina sportivitate a echipei reșițene, care, deșim nu mai avea nimic de pierdut, fiind retrogradată practic încă din turul campionatului, învinsese toate echipele aflate în zona periculoasă (Brașov, Ploiești, Bacău), apărându-și corect șansele până la capăt.”

Meciul de referință pentru echipa reșițeană din campionatul 1992/1993 este cel cu Steaua București, din etapa a 23-a, când, la Reșița, în Valea Domanului, CSM Reșița a învins cu 2-0 (1-0) pe bucureșteni, neînvinși până atunci, prin golurile marcate de Pușcaș (min.27) și Cr. Alexandru (min.62).

Formația CSM Reșița în meciul cu Steaua București a fost:

CSM Reșița 1992/1993
		*Boșca*
Cojocaru		*Lupu*		*Potoceanu*	Panescu
Stroia	*Pușcaș*		*Cr. Alexandru*		Ianu
*Szijj I*		Petrescu (min 88 Marcă)

„Victoria a făcut senzație și a marcat în mintea multora prezența Reșiței în acel campionat de Divizia A” – scrie Mircea Rusnac pe website-ul www.banaterra.ro

A cincea promovare în Divizia A : 1997- 2000 – CSM Reșița

Optimismul iubitorilor fotbalului din Reșița era îndreptățit ca în anul competițional următor (1993/1994) tânăra echipă reșițeană, cu un plus de experiență se va impune în disputa pentru o nouă promovare. Dar au trecut 4 campionate, unul după altul, și de fiecare dată Reșița a avut o contracandidată mai puternică sau mai „bogată”: FC Maramureș Baia Mare, Poli Timișoara, UT Arad și Jiul Petroșani.

În plus, fluctuațiile permanente la conducerea clubului, staff-ul tehnic și în lotul de jucători și-au spus în mod hotărâtor cuvântul asupra obiectivului de promovare. Sunt edificatoare modificările survenite în efectivele de jucători care au îmbrăcat tricourile roșii-negre:

1993-1994

Plecări: Popa, Potoceanu, R.Sandu, Cr. Alexandru, Pușcaș, Lupu, Büle II, Marcă, Balaci, Stănescu, Lazarovici, Uțiu, Proșteanu, L. Doană

Veniri: Bichescu, Gădăleanu, Călina, Fl. Ianu, I. Pătru

Antrenor: Carol Gall

1994-1995

Plecări: Mărgineanțu, Călina, Bichescu, I. Pătru

Veniri: Agiachi, Căprariu, Ciucur, L. Doană, Lazarovici, Lupu, Roșu, Torma, Vasiu

Antrenori: Carol Gall, Mircea Secoșan și apoi Mircea Chivu

1995-1996

Plecări: D. Ianu, Lupu, Roșu, Torma, Vasiu, Agachi, Gădăleanu, Boltașiu, Petrescu, Lazarovici

Veniri: Poenaru, Cicoi, Ibric, Cr. Pușcaș, Johnson, Cr. Alexandru, Marineascu, Balea, Moise

Antrenor: Mircea Chivu

1996-1997

Plecări: Fl. Ianu, Poenaru, Johnson, Cepoi, Moise, Balea, Cr. Alexandru (retras din activitate)

Veniri: Popa, Perșa, A. Foale, F. Marcu, R. Sandu, Cl. Balaci, F. Dincă, M. Bătrânu, Cr. Chivu (promovat de la juniori)

Antrenori: Vali Roșca (antrenor principal) și Mircea Chivu (antrnor secund)

A cincea promovare în elita fotbalului românesc s-a realizat în anul competițional 1996 /1997 după meciul decisiv din ultima etapă de la Craiova cu echipa Extensiv Craiova, finanțată de frații Mihăilescu. Înaintea ultimei etape, CSM Reșița avea 70 de puncte, iar Extensiv Craiova 67 de puncte. Regulamentul prevedea că în caz de egalitate de puncte promovarea va fi decisă în urma rezultatelor directe. În tur CSM Reșița a câștigat cu 1-0. La Craiova, Extensiv a deschis scorul, însă reșițenii au egalat prin Ciucur. Meciul se va încheia cu victoria gazdelor cu 2-1 printr-un gol marcat de craioveni în final, însă reșițenii au promovat datorită golului în deplasare. La Craiova, rosso-nerii au fost însoțiți de peste 1000 de suporteri. Au urmat revenirea în triumf de la Craiova și baia suporterilor în Fântâna cinetică din centrul Reșiței.

Fig.10. Bucuria promovării de pe stadionul din Craiova -1997

În cele trei ediții de campionat (1997-2000), echipa CSM Reșița a evoluat promițător pentru o nouă promovată, însă fiecare an competițional a fost plin de neprevăzut și evenimente nedorite:

1997/1998

Locul 7. Antrenori:

Ioan Sdrobiș (etapele 1-20)

Mircea Chivu (etapa 21)

Silviu Stănescu (etapele 22-34)

1998/1999

Locul 15. Antrenori:

Silviu Stănescu (etapele 1-3)

Ioan Sdrobiș (etapele 4-14)

Aurel Șunda (etapele 15-17)

Victor Roșca (etapele 18-34)

1999/2000

Locul 17. Antrenori:

Gariel Stan (etapele 1-2)

Viorel Vișan (etapele 3-4)

Dan Firițeanu (etapele 5-28)

Viorel Vișan (etapele 29-34)

Componența echipei CSM Reșița s-a schimbat de la cea din anul competițional 1997/1998 la cea din ediția 1999 / 2000:

1997/1998

Boșca, Popa, Cojocaru, M.Bătrânu, R.Sandu, Panescu, Ciocoi, Ibric, Ciucur, Dincă, Doană, Perșa, Balaci, Szijj I, Marcu, Chivu

și noii veniți

Bălean (Gloria Reșița), Mutică (Rapid), Mitrică, Bordeianu (Corvinul Hunedoara), Jilavu (Gloria Buzău), Cl. Stoica (FC Argeș), Bica (Minerul Motru) și Velcea (Poli Timișoara).

1999/2000

Tufiși, Urai, Agachi – Dobre, Bătrânu II, Ibric, Căprariu, Brehui, Călugărița, Radu, Cazangiu, Ciocoi, Necula Răducanu II, Dianu, Pelici, Boereanu, Bădăluță – Zotincă, Savu, Doană, Priseceanu, Nica, Ciucur, Szekely, Bercsenyi, Teleki, A. Kovacs – Szijj, Balaci, Stanciu, Antal, Sasu, Lupascu, Perșa, Tudor, Păuna

Fig. 11. CSM Reșița – 1997 – promovarea în Divizia A

Fig. 12. CSM Reșița – 1997/1998 – Divizia A

(Sursa: foto Petru Fuchs)

Pentru iubitorii rosso-nerilor, menționăm componența echipei de fotbal CSM Reșița (foto 12) din anul competițional de vârf (1997/1998) al prezenței în prima ligă a campionatului de fotbal al României:

Rândul de sus, de la stânga la dreapta:

Ușurelu, Panescu, Ibric, Mutică, Chivu, Bica, Frumoca, Zimmer

Rîndul de mijloc:

Gigi Rouă (maseor), Dincă, Căprariu, Ciucur, Boșca, Combei, Cl. Balaci, Pițurnea, L.Dobre, Mircea Chivu (antrenor secund)

Rândul de jos:

Szijj, Ciocoi, Cojocaru, Doană (căpitanul echipei), R.Sandu și Perșa

Lipsesc din fotografie: Ioan Sdrobiș (antrenor principal), M.Bătrânu, D. Jilavu, G. Popa, Cl. Stoica, M. Bălean, A. Păuna, M. Florescu și E. Trăistaru.

Președinte onorific: Ilie Pătruică

Președinte executiv: Marius Popescu

Vicepreședinte: Lucian Voinescu

Organizator de competiții: Gh. Albu

Organizator centru de fotbal: Robby Benczik

Purtător de cuvânt: Nicolae Benga

Reprezentant sind. în CA: Iancu Muhu

Maseor: Gigi Rouă

Medic: Ioan Brizu

Stadion: „Mircea Chivu” din Valea Domanului – 12 000 locuri

Bilanțul echipei CSM Reșița în prima divizie a Campionatului României este:

16 ediții – 482 meciuri 154 victorii 103 egaluri 225 înfrângeri 667-891 golaveraj – 411 puncte

După anul 2000, au urmat 19 ani de privatizări, parteneriate, măriri și căderi, căutări și regăsiri. Promovarea echipei CS Școlar Reșița din Liga a III-a în Liga a II-a a Campionatului României, redarea palmaresului și a culorilor roșu-negru echipei și schimbarea denumirii în Clubul Sportiv Muncitoresc Reșița (CSM Reșița) a creeat în anul 2019 premisele unei noi prezențe în grupul echipelor de tradiție alături de Poli Timișoara, Universitatea Cluj, UTA Arad, Rapid București, Petrolul Ploiești, Farul Constanța. Chiar dacă aniversarea din acest an este umbrită de retrogradarea echipei CSM Reșița în liga a III-a, devotamentul și susținerea fanilor rosso-neri ne dau speranțe că, într-un viitor apropiat, CSM Reșița va reveni pe prima scenă a fotbalului românesc.

Președinții clubului /echipei de fotbal CSM Reșița, în perioada 1958-2021 au fost:

Fig. 13. Președinții CSM Reșița

În cei 95 de ani, despre echipa CSM Reșița au scris și au susținut-o cu multă pasiune și dragoste pleiada de ziariști și reporteri sportivi: frații Arsenovici, Paul Bocșanu, Petru Fuchs, Doru Dinu Glăvan, Gelu Ghera, echipa de la Banat TV, echipa de la Radio Reșița, echipa de la Radio Timișoara cu Nicolae Secoșan, Petru Buzzi, Mircea Cavadia, Nicolae Sîrbu, Marius Moraru, Victor Nafiru, Marian Cărăvan, Florin Frant, Daniel Stanciu, Vali Hora, Eugen Cotarcea, Mircea Rusnac, Stefan Moraru și Florin Știube.

Fig. 14. Guardia Rosso Nera

Cu sentimentul că tuturor cărora au trudit și iubesc CSM Reșița li se cuvine multă cinstire la ceas aniversar, Vă urăm:

LA MULȚI ȘI BUNI ANI, CSM REȘITA !,

cu prospețime în gânduri, cumpătare în vorbe și împlinire în fapte!

Reșița, 16 mai 2021 Prof.univ.dr. Gheorghe POPOVICI

FCM Reșița 1975/1976

Constantin

Pigulea

(Mircea Chivu)

Ologeanu

Hergane

Filipescu

(Boțonea)

Gabel

Beldeanu (Munteanu)

Bora

Atodiresei (Căprioru)

Bojin (Tănase)

Florea