O bucată de brânză cu slănină, o ceapă frecată cu sare şi un pahar de răchie, dimineaţa pe stomacul gol! Sănătate curată pentru gugulanii de pe Valea Bistrei. Vara aceasta a fost bună pentru micii producători de răchie de la Glimboca, iar acum, la ceas de toamnă, oamenii pun la fiert cazanele în cele două distilerii din comună.
Încă de la intrarea pe strada ce duce la distileria de lângă lacul din Glimboca, izul puternic de ţuică pătrunde pe geamul maşinii. Aici ne întâlnim cu Teodor Rachitovan şi prietenii lui, care stau pe lângă cazan. Răchia începe să curgă şi se adună în butoiaşul de lemn. Glimboceanul pune licoarea în pahar, îi admiră mărgelele, închină, apoi dă repede paharul peste cap şi exclamă: „E bună, e prună curată!“
Aderarea României în Uniunea Europeană nu a schimbat cu nimic obiceiurile producătorilor locali de ţuică. „Facem răchie pentru consum propriu, pentru sărbătorile din an, pentru nunţile copiilor şi nepoţilor. Nu o vindem pentru că nu facem multă, doar cât să ne ajungă de la un an la altul“.
„Întotdeauna, un pahar de tărie, dimineaţa, la micul dejun, e bun pentru organism“, ne-a spus glimboceanul Teodor Rachitovan. Chiar dacă răchia făcută de gugulani nu trece de 40 de grade, comparativ cu pălinca de 50-56 de grade preparată de gospodarii din Ţara Oaşului, glimbocenii spun că nu contează atât de mult tăria, cât savoarea licorii. Iar pentru a da preparatului gustul dorit, prunele trebuie culese la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai târziu de Sfânta Marie Mică.
„După ce trece Sfânta Maria Mică, ne apucăm să culegem prunele anaşpet, le punem în butoaie şi le lăsăm la fermentat. Nu se amestecă dacă vrei să-ţi iasă răchia bună. Nu mai adăugăm nimic pentru a ieşi cât mai curată. După ce prunele s-au aşezat pe fundul vaselor, ducem butoaiele la cazan“, a spus Teodor Rachitovan.
Roxana Nafiru
[email protected]