CARAŞ-SEVERIN – Caraş-Severinul şi-ar putea schimba macazul dezvoltării spre sfera reciclării, o echipă spaniolă fiind gata să deschidă porţile fabricii care ne-ar putea înghiţi uleiurile şi plasticurile, din care ne-ar da bio-gaz, bio-diesel, căldură, curent. Şi bani pe deasupra!
Deponeul de la Lupac a ieşit din nou la rampă marţi, 13 octombrie, nu doar cu problemele sale ci şi cu soluţiile prin care şi-ar putea depăşi menirea. Asta pentru că administraţia judeţeană, împreună cu cea reşiţeană, sunt pe cale să găsească o soluţie care nu doar să ne ajute să depăşim problemele de la Lupac, ci să obţinem şi finanţări europene, şi să scoatem bani din gunoi, şi să obţinem bio-gaz, bio-diesel, căldură, curent. Iar asta ne-ar scăpa şi de PET-urile care sufocă acum frumuseţile judeţului. Ba mai mult, pentru scopul urmărit, am putea chiar cumpăra plastic şi ulei folosit din regiune.
Până acolo, însă, aşa cum a promis, preşedintele CJ Romeo Dunca i-a invitat la deponeul de la Lupac pe factorii responsabili şi pe reprezentanţii primăriilor pentru analiza problemelor şi pentru punerea rapidă în practică a unor soluţii viabile. „Concluzia este simplă, treaba nu merge, dar se poate rezolva şi nu cred că e atât de complicat. Totul pleacă de la disciplinarea populaţiei, cum îşi aruncă gunoiul. Şi disciplinarea populaţiei se poate face foarte simplu, mai ales pe comune, unde controlul este mai uşor de făcut, pentru că oamenii se cunosc între ei, de la primării. De la o hotărâre de consiliu care să arate exact cum trebuie să se procedeze, de la modul preluare a gunoiului şi de la costul pe care populaţia îl plăteşte pentru gunoi“.
Oficialul judeţean a făcut şi un calcul elocvent: „Este foarte important să se înţeleagă că o tonă de gunoi selectat costă 25 de lei sau neselectat aproape 100. Asta înseamnă că în 5 tone de gunoi, dacă selectăm două tone de gunoi care costă 100 de lei şi trei tone cu 25, ceea ce înseamnă 270 de lei. Sau 500 pentru acelaşi gunoi neselectat. Asta trebuie înţeles, se poate reduce costul pe care-l plăteşte populaţia, se poate uşura munca acestor oameni şi putem să folosim acest deponeu timp de zece ani. Se poate! Vom lucra la asta şi acum, cât am văzut, două-trei probleme se rezolvă repede. Suntem pe calea cea bună în sensul că se poate face pentru că sunt foarte multe lucruri care n-au fost făcute, putem să facem multe repede“.
Deocamdată, lipsa colectării selective este principalul factor de stres pentru complicatul flux de pe dealul Lupacului. „Deja două boxe sunt aproape pline, gunoiul trebuie să stea în ele 28 de zile. N-o să avem unde să mai punem, pentru că nu putem duce din boxă în deponeu dacă n-a trecut procesul de 28 de zile, iar în acest timp gunoiul tot vine. Dar putem să reparăm asta!“, a concluzionat, optimist, preşedintele Dunca.
Dar de ce sunt acolo atâtea probleme şi de ce se acţionează abia acum? „Activitatea a pornit târziu pentru că sunt foarte multe lucruri de care oamenii nu s-au ocupat punctual. Că dacă te ocupi atunci când trebuie, se rezolvă repede. În primul rând, eu mă mir acum că contractele cu cei care vor prelua de pe sate, chiar dacă sunt clare, noi ştim de pe acuma că ei nu vor participa. Şi atunci ce aşteptăm? Să vină momentul 15 decembrie să nu ştim ce avem de făcut? (…) Probleme tehnice? Uitaţi-vă ce acoperiş are, eu când îl văd pe ăsta, mie mi-e frică să stau aici! Am înţeles că a fost şi o problemă, s-a dărâmat la un moment dat, de la zăpadă. Doar când te uiţi la el îţi dai seama că ceva nu e ok. Trebuie văzut. Am înţeles că CJ este în procese cu cei care au construit“, a adăugat șeful CJ.
Remus Marta, care coordonează activitatea centrului de la Lupac, a vorbit despre utilajele schimbate deja, pentru că erau neconforme şi nu mergeau, despre lipsa acordării garanţiei la utilaje şi a avertizat că trebuie lucrat fără întrerupere: „Este un flux continuu. Gunoi este în fiecare zi! Dacă noi nu lucrăm în fiecare zi, în cele două schimburi, se adună munţii de gunoaie afară“. Deocamdată se lucrează în două schimburi doar pe partea de tratare mecano-biologică, urmând ca şi partea de reciclare să-şi intre în flux. Iar angajaţi sunt 30, săptămâna viitoare urmând să intre în pâine alţi 22.
După întâlnirea de la deponeu a urmat alta, la palatul administraţiei judeţene, unde au fost scoase la iveală, rând pe rând, mult mai multe probleme implicate de Lupac. Deponeul este supradimensionat, pentru cantităţi cu mult mai mari decât judeţul ar putea produce, iar administraţiile locale se plâng că unele comune sunt taxate prea scump. S-a vorbit despre introducerea unui sistem de plată în funcţie de cât gunoi produce fiecare, s-a adus în discuţie faptul că mijloacele de transport sunt prea puternice şi consumă prea mult, că nu transportă volumul mare de gunoi, care e prea uşor, că utilajelor le-ar trebui şi remorci, că gunoiul are prea mult pământ, că asta aruncă lumea, şi pe asta se duc banii. Cât despre tergiversarea lucrărilor, s-a vorbit chiar despre firme care au dat faliment sau insolvenţă între timp, deşi ar mai avea câte ceva de cârpit pe la Lupac. A ieşit la iveală şi faptul că de la gunoiul prea vechi, care emana gaz, senzorii centrului s-au dat peste cap, nişte uşi grele metalice căzând brusc, fără avertisment, blocând câţiva angajaţi în incintă. Soluţii ar fi, dar problemele trebuie puse pe hârtie şi găsite soluţii după proceduri…
Însă în încheiere, soluţia salvatoare a ieşit de sub aripa şefului investiţiilor de la Primăria Reşiţa, Adelin Tuţă, care a prezentat tuturor un spaniol gata să facă o fabrică la Reşiţa aşa cum mai are două, dintre care una lângă Madrid, cu profituri de ordinul milioanelor de euro. Adună plastic, PET-uri, pungi – adică mai tot ce ne strică şi ne sufocă peisajele –, uleiuri inclusiv folosite, de orice fel, şi prin tehnologii europene, nepoluante, le transformă în bio-diesel, bio-gaz, căldură, curent etc. Mai trebuie doar ca echipa de la proiecte europene a CJ să pornească motoarele şi să obţină finanţare în această direcţie, după care vor curge şi subvenţiile pentru deşeuri, ba chiar vom putea face profit. Şi, în plus, am putea cumpăra şi valorifica inclusiv plasticurile Timişoarei şi am putea concura în acest sens cu reciclatorii din zonă.
JCS-Antoniu Mocanu
