În toate bisericile şi mănăstirile, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei, aşa-zisa aghiasmă mică.
Legenda vine de la o vindecarea unui orb, ce şi-ar fi recăpătat vederea după ce şi-a udat faţa cu apa unui izvor situat într-o pădure din apropierea Constantinopolului. La Bocşa, slujba are un caracter aparte şi se săvârşeşte la izvorul din apropierea mănăstirii „Sf. Ilie de la Izvor“.
Vineri, sute de persoane din tot Banatul Montan şi nu numai, au fost prezente acolo. Numele mănăstirii vine de la un izvor de apă curată şi rece. Din generaţie în generaţie s-a transmis o legendă care susţine că un miner şi-a redobândit vederea după ce s-a spălat pe ochi cu apa sa.
Drept recunoştinţă, în anul 1850 el a împrejmuit izvorul cu un zid de piatră. Urmaşii săi au ridicat o capelă care, pe parcursul anilor, a ajuns un loc căutat de credincioşi şi suferinzi, ce vin în pelerinaj în ziua praznicului Sf. Proroc Ilie, dar şi de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.
După liturghie, sutele de credincioşi s-au îndreptat în procesiune către capela în care este Izvorul Tămădurii. Nu au lipsit nici „tradiţionalele“ îmbrânceli din momentul împărţirii apei. Cu toate acestea, credincioşii s-au comportat mai civilizat decât în alţi ani.
Sorin Goruianu