REȘIȚA – Mă emoţionează micimea noastră în măreţia Universului. Nu știu dacă ați observat, de după perdele, din birouri, printre restricții, reguli și incertitudini, dar soarele nu oboseşte să răsară şi să apună în fiecare zi!
Ați observat cât de mult iubesc viaţa cei care au parte de multă suferinţă şi câtă putere de a visa au oamenii cu realităţi mult încercate? Sunt lucruri ce se pot observa chiar și în aceste vremuri. Să știți că și dacă lumea este dată peste cap, firescul unor lucruri din jur nu se schimbă. Un virus poate schimba mersul unei lumi, dar tu ca om rămâi mereu ceea ce ai fost. Și invers rămâne valabil: schimbarea unei lumi începe cu schimbarea fiecărui om.
Lucrurile ce emoționează nu s-au risipit, nici problemele nu s-au rezolvat, doar sunt sufocate de o boală ce sperie. În rest, cam totul e la fel.
Cred că v-am mai spus că eu nu sunt genul de om care să pice de pe scaun în anumite momente, nici să sar un metru în sus în altele, dar sunt multe lucruri care îmi luminează ochii cu lacrimi. Chiar și în această perioadă. Până la urmă, treptele desăvârşite ale emoţiei tremură în lacrimi.
Mă emoţionează singurătatea din jurul copiilor abandonaţi şi cea a părinţilor din aziluri, ai căror copii sunt prea ocupaţi să le mai dea bineţe. Mă afectează renunţările pentru binele celui drag, eforturile făcute pentru a ajuta. Mă copleşesc iubirea necondiţionată şi oamenii care nu întorc moneda, trecerea timpului şi clipele care nu se mai repetă. O să vă mai spun cât de mult simt filmele precum „The Notebook“ sau „La vita e bella“. Mă tulbură să văd cum răzbate o lumânare întunericul, cum îşi colorează natura tablourile, sfidând cumva restricțiile noastre. Mă emoţionează lacrimile care sunt atât de adânci în suflet încât nu reuşesc să ajungă în ochi, suferinţa sub orice formă, de la cea a oamenilor bolnavi la cea a animalelor chinuite, mă uimeşte zbuciumul ierbii ce tânjește spre lumină și zborul rândunelelor ce nu uită să revină de unde au plecat.
Îmi dă fiori realitatea care pândeşte imaginea din orice oglindă. Mă emoţionează o discuţie sinceră şi tot ce se bazează pe încredere neştirbită sau cât de departe pot merge oamenii ce nu se pot deplasa. Îmi bate inima mai repede auzind aplauzele de la finalul unui spectacol bun.
Mă emoționează când ochii nu mint!
Sigur, zilnic trăim momente în care ne bucurăm, ne întristăm sau suntem impresionaţi. Mereu, ceva sau cineva ne lasă urme în suflet. Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care le simt, adică acele emoţii care trădează. Iar singura trădare care să vă placă în viaţă să fie aceasta: a emoţiilor… Indiferent de vremuri!
JCS-Nina Curița
