CARAȘ-SEVERIN – Și să nu pleci din lumea asta fără să știi cum e să trăiești acel dans nevorbit în care fiecare privire e o mărturisire, cum e să știi să ai inima trează și trupul pe deplin viu, cum e să iubești cu tot cu dorință, cu rușine, cu dăruire, cu vină, cu tot ce ai – și să nu îți pară rău niciodată!
Este 14 februarie! Împrumutată sau nu, este o zi a iubirii, un sentiment pe care îl simţim toţi, dar îl ignorăm tot mai mult, dovadă că ne trebuie o zi anume să ne amintească să-l sărbătorim. Ni se pare firesc să fim iubiţi şi obositor să iubim; este simplu să ni se dăruiască dragostea şi un efort să o dăruim. De obicei, ne place mai mult să primim decât să dăm. Numai că în iubire nu este ca la Crăciun. Iar dacă în jur ar fi mai multă, realităţile ar fi altfel. Dacă în orice facem am miza şi pe acest sentiment, ura, invidia sau disperarea ar fi doar simple cuvinte. Însă, lumea de azi are alte mize, iar noi am devenit doar nişte bieţi orbi ai vremurilor în care trăim.
Când iubeşti, spui ce simţi, ce crezi, ce vrei cu adevărat. Devii real şi îți dai seama că îţi place să fii real într-o lume care se ascunde după măşti frumoase, dar care nu înseamnă mare lucru. Atunci când iubeşti, faci ce simţi. Fără temeri, întrebări, gesturi calculate ce ştirbesc simţămintele. Când iubeşti cu adevărat, înţelegi că dragostea nu rămâne la fel ca în prima zi, dar dacă iubeşti fără să te minţi accepţi şi că iubirea este un timp ce nu există. Când iubeşti cu adevărat, ştii că un moment de regăsire face cât zeci de ani de căutare şi aşteptare. Atunci simți cu adevărat că paşii vieţii nu sunt greoi, drumurile nu sunt fără orizont, problemele au soluţii, greutăţile sunt fireşti, iar rezolvarea lor la fel.
Citeam mai demult undeva că „Există oameni care îşi trăiesc vieţile la parter, există oameni care trăiesc la etajul unu și oameni care trăiesc pe acoperişul lumii. În funcţie de intensitatea cu care iubesc, Universul îi plasează undeva. Este automatismul prin care funcţionează mintea, inima nu are nevoie de reguli.“ Așa că iubiți pe cineva, iubiți ceva. Iubirea este tot ce dorim iar, la final, cred că tot ce am avut. Să iubim frumos, atât de frumos încât să nu găsim cuvinte pentru a povesti zâmbetele, îmbrăţişările, privirile! Iubirea adevărată doar se trăieşte, nu se povesteşte.
Şi în iubire timpul și șansele sunt lucruri care odată trecute nu le putem întoarce în viața noastră. Ne mințim că putem spune oricând cuiva că îl iubim, deși la fel de bine știm că mâine poate fi târziu; greșim având impresia că la fel de ușor ne putem repara greșeala. Iubeşte şi lasă-te iubit! Pur şi simplu! Fie numai şi pentru a evita clipa în care să spui: aș fi vrut să, aș fi putut să, era bine dacă… Atunci când îţi refuzi sentimentele, nici iubirea nu iartă!
Așadar, iubește! Fără teamă, fără minciuni! Și, așa cum spunea Garcia Marquez, să nu mori fără să vezi cât de minunat e să faci dragoste din iubire! O frază pe care o poți păstra în suflet ca un legământ, ca o poruncă, ca pe o taină…
JCS-Nina Curița
FOTO: PINTEREST
