Vlăstarii ei au încolţit
încă din 1776, când începe
să fiinţeze ca şcoală cu predare
în limbile română şi
sârbă (când avea 82 de elevi), pentru
ca mai apoi să folosească manuale
bilingve sau traduceri dinlimba germană.
Şcoala bocşeană a devenit „de
stat“, iar mai apoi
„elementară“. De-a lungul timpului, a
beneficiat de pe urma prelungirii numărului de
ani de şcolarizare, evoluţia
demografică reflectându-se în
creşterea numărului de elevi
şi implicit de dascăli,
fiindu-i alocate noi spaţii.
Punctul culminant a fost atins în anii ’80,
când numărul copiilor depăşea
2.000.