Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Dieter János a descris sistemul hidrografic al Reșiței fără să fi fost implicat în realizarea lui. Se întâmpla în 1909, în cadrul unei comunicări pe care o susținea la conferințele inginerilor și arhitecților maghiari!

În 1912 și 1935 aceasta era publicată la Budapesta, în limba maghiară. În anii ‘90 era publicată în limba română, pentru ca, în 2023, să vadă lumina tiparului ediția trilingvă în limbile română, maghiară și germană a cărții „Sistemul de amenajări hidrotehnice și Centrala Grebla din Reșița”.

„Unele aspecte pot fi trecute cu vederea atât de specialiștii în hidroenergie, dar și de istorici. În preambulul lucrării, autorul face o precizare foarte importantă atunci, dar și acum. Vorbește despre posibila concurență dintre energia electrică produsă pe bază de hidrocarburi și cea datorată apei. Pare să pledeze pentru hidroenergie, făcând un calcul foarte important. Sistemul hidroenergetic reșițean producea 17 milioane kw/h anual, cu o economie de 26.500 t de cărbune!”, a punctat criticul de artă Ada Cruceanu.

În acea perioadă, în minerit se petrec marile revolte care duc spre creșterea prețului cărbunelui. Context în care autorul subliniază economiile pe care le pot face companiile folosind forța apei. „Aceeași apă, care servește ca mijloc de transport pentru lemn, aprovizionează și cu energie electrică marile platforme industriale reșițene.”, scrie autorul despre dubla funcționalitate a apei. De asemenea, acesta considera Hidrocentrala Grebla „o construcție modernă, de o frumusețe remarcabilă de 55 m lungime, 23 m lățime, 13 m înălțime, având șarpantă metalică”. Elemente de construcție care, în opinia Adei Cruceanu, au condus spre clasarea clădirii încă din 1974 ca monument istoric clasa A.

Cât despre sistemul hidroenergetic, Dieter János îl descrie ca pe unul competitiv. care a făcut posibil ca populația care trăiește în această zonă, deprinsă să emigreze, să primească de lucru și să-și câștige mai ușor pâinea.

JCS-Ionel Ivașcu