REŞIŢA – Edilul promite că se va uita cu lupa pe PUG-ul din 2021, pentru că nu-şi permite să arunce pe apa sâmbetei cele două, trei milioane de euro cât are Reşiţa anual pentru investiţii.
„Un Plan Urbanistic General este valabil zece ani, iar PUG-ul din 2011, făcut de Adina Bocicai, expiră în 2021, preciza primarul Ioan Popa. Noi ne-am bugetat deja în 2017-2018 să pornim un alt PUG al oraşului, care trebuie să fie gata în 2021, şi el va fi unul foarte bine structurat, vă garantez asta, şi o să mă uit cu lupa la fiecare zonă. Avem de exemplu de la IMR, de la Arsenal, compensare pe Taxe şi Impozite, că nu şi-au plătit taxele, vreo 12 hectare de teren. Aşteptăm secretarul de la Ministerul Apărării, şi ne dau baza sportivă Arsenal, 12 hectare de teren în zona respectivă. Mai avem baza sportivă de la Gloria, avem atât de multe lucruri că nu ştim noi cum să le gestionăm pe astea, darămite să mai fugim în alte direcţii. Şi aici este o temă de discuţie, şi aici putem face parteneriate public-private. Vrea cineva să facă o bază sportivă la Gloria? E binevenit! Veniţi şi o facem împreună! Vrea cineva să preia baza sportivă de la Arsenal, cu acel minihotel, cu terenuri de fotbal? Veniţi, suntem deschişi s-o facem într-un parteneriat onest, cu mare drag!“.
În acest context s-a adus în discuţia şi problema proiectelor de extindere a urbei inclusiv cel vizând Kilometrii 7 şi 8, care i-au determinat pe mulţi să-şi cumpere teren, să-şi ridice o locuinţă sau o afacere, pe ideea că în zonă se va ridica un spital. Şi dacă la acea vreme iniţiativa administraţiei locale şi judeţene a avut ecou regional sau chiar naţional, temerarii care şi-au clădit ceva acolo au fost abandonaţi odată cu proiectul. Iar introducerea utilităţilor este mult prea costisitoare pentru administraţia locală.
Vorbind despre ei, primarul municipiului Reşiţa spunea că „au fost seduşi şi abandonaţi! Bugetul Reşiţei – şi asta este o chestie când suntem acasă, când vorbim de bani, de buget, de oraş, de firme – este 30 de milioane de euro pe an. Dar atenţie, începând cu 2018 – de când salarizarea profesorilor, a cadrelor didactice a trecut din nou la inspectoratele şcolare judeţene –, din 30 de milioane ne-am dus la 23, pentru că şapte erau doar costurile cu învăţământul. Deci bugetul meu este un net de 23 de milioane de euro, din care partea de investiţii este între două şi trei milioane pe an. Avem proiecte de 120 de milioane de euro pe fonduri europene. Reşiţa, dacă ar trebui să pună bani deoparte, i-ar strânge în 60 de ani fără să investească nimic! Deci, noi nu avem resursă financiară proprie ca să facem nebunii! Dacă identific o resursă prin care să mă pot duce cu apă, canal înspre Kilometrul 8, ca să vă dau un exemplu ipotetic, fiţi convinşi că o fac! Fac un studiu de fezabilitate, îl depun pe Programul Naţional de Dezvoltare Locală, şi dacă îmi dau banii, cu siguranţă o fac. Dacă nu, reţineţi, atâta am, două milioane de investiţii pentru tot! Deci eu n-am altă soluţie decât alte surse. Nu ale mele, pentru că sunt din păcate foarte reduse. Dacă pornim motorul economic şi începem să mişcăm oraşul mai bine, poate că îmi cresc aceste două, trei milioane, se duc în patru, cinci. Dar oricum tot pe alte surse ne finanţăm. Luăm totuşi în calcul şi dacă aveţi idei, încercăm să facem studii de fezabilitate, dar ţineţi cont că de câte ori facem SF-uri, suntem apostrofaţi în Consiliul Local, ştiţi… «Iară daţi bani pe SF-uri! Faceţi SF-uri că le încredinţaţi direct, până în limita a 30.000 de euro, şi dup-aia băgaţi banii în buzunar!». Asta ni se reproşează! «Faceţi SF-uri şi dup-aia nu se realizează nimic!» De ce? Pentru că a fost o parte, se întâmplă şi asta“.
Totuşi, edilul le-a făcut o promisiune celor care au investit în exdinderea urbei: „Vom face SF-uri şi pe tema asta. În concluzie, dacă găsim resursă, facem! Dacă nu, pe banii noştri, cu siguranţă nu“.