REŞIŢA – Cătălin Iacob urmează, de nouă luni, un masterat în Statele Unite, unde îşi clădeşte un viitor, însă continuă să fie înconjurat de ceea ce este românesc.
Librăria reşiţeană „Semn de Carte“ a găzduit, recent, o dublă lansare de carte, precedată de un moment muzical pus în scenă de pianistul Cătălin Iacob, un tânăr reşiţean care-şi continuă studiile în SUA, dar care continuă să viseze româneşte.
„Am venit la invitaţia Societăţii pentru cultură Metarsis pentru a susţine un moment artistic. Acesta a constat în interpretarea unei piese de Paul Constantinescu, piesă care face parte dintr-o suită de trei lucrări, sub numele de Toccată, cunoscută de publicul meloman drept Joc Dobrogean. La prima ediţie a concursului-festival George Enescu, în 1958, această piesă, Joc Dobrogean, a fost impusă tuturor pianiştilor care au dorit să participe la competiţie. Am avut o stare de spirit foarte bună, trebuie să recunosc că a fost mai emoţionant decât mă aşteptam, este prima oară când când acasă, la Reşiţa, după cinci ani. Scurt moment. Cinci minute, dar au fost intense, ca şi cum aş mai fi avut două recitaluri înainte. Am plecat de la pian şi, deşi afară era răcoare, am fost transpirat. A fost o bucurie şi mulţumesc pentru invitaţie societăţii Metarsis“.
Tânărul îşi continuă studiile în Statele Unite ale Americii, unde se află deja de nouă luni, după ce şi-a petrecut primii 23 de ani din viaţă în România. A început să studieze pianul şi muzica de la vârsta de 7 ani, a făcut alţi 12 ani de muzică la Reşiţa, la Liceul „Sabin Păuţa“, cu prof. Doina Stănescu, după care a urmat, timp de patru ani, studiile de licenţă la Cluj Napoca, la Academia de Muzică „Gheorghe Dima“, unde am fost îndrumat de prof.dr. Daniel Goiţi, tot reşiţean, unul dintre cei mai mari pianişti ai României. Înainte de finalizarea cursurilor anului IV, i s-a oferit şansa de a aplica pentru o bursă în SUA, pentru un masterat, la Facultatea de Muzică Sam Houston State University. Doreşte să urmeze un doctorat tot în America, după care să activeze ca şi pianist preponderent într-una sau mai multe formaţii de muzică de cameră, ţintind în acelaşi timp să devină cadru universitar.
Cătălin Iacob ne mărturiseşte că încă visează româneşte, dar este ciudat că atunci când studiază, gândeşte în engleză, având contact cu profesorii, studenţii, cu cei care cântă, totul este în engleză. Îar când îşi notează ceva, întotdeauna foloseşte limba română, deşi gândurile îi sunt în engleză. „Când vorbesc cu mine, vorbesc tot româneşte. (…) Şi profesoara de pian, Ilonka Rus, tot româncă este“, mărturiseşte Cătălin Iacob, povestind şi câteva întâmplări hazlii din comunitatea românească de peste ocean, unde a fost „verificat“ dacă e bănăţean după felul în care pronunţă „şinsprăşe“, ajungând astfel s-o cunoască pe tanti „Geta de la Cimişoara“: „Am luat-o-n braţe pe femeia aia ca şi cum ar fi fost mama, ca şi cum aş fi ştiut-o de-o viaţă“.
Antoniu Mocanu