Jurnal CS: Aţi fost sportiv recunoscut, antrenor de handbal, în prezent sunteţi profesor universitar şi scriitor. Cum aţi reuşit să ajungeţi în vârful performanţei?
Jacques Mariot: În momentul în care faci totul cu pasiune şi cu dăruire, totul devine mai uşor. Chiar dacă nimic din ceea ce am făcut şi ceea ce am obţinut nu a fost uşor. Iar performanţă fără sacrificii nu există. În toată cariera mea am încercat să fac ceea ce este mai bun, să-mi aduc contribuţia decisivă pentru a fi în vârful piramidei. Şi, fără să fiu lipsit de modestie, cred că am reuşit.
Jurnal CS: Ca specialist în materie de handbal, cu două cărţi apărute, care consideraţi că este diferenţa între handbalul românesc şi cel francez?
J.M.: Handbalul e la fel peste tot, doar că diferă stilul de joc şi modul de desfăşurare a antrenamentelor. România a avut întotdeauna echipe de tineret foarte puternice. Cu jucătoare de excepţie, care şi-au adus aportul decisiv la cluburile internaţionale la care au fost legitimate. O pot aminti aici pe Carmen Amariei, care a jucat la echipa locală din Besancon, unde a evoluat şi fiica mea, Sandrinne Mariot (căpitanul echipei naţionale de handbal a Franţei – n.r.) şi, cu care, am câştigat Cupa Cupelor, în 2003, şi Cupa Franţei.
Jurnal CS: Am înţeles că aveţi amintiri frumoase despre România. Aţi jucat împotriva unor echipe din România?
J.M.: Da. Pot spune că am amintiri foarte frumoase. Am fost de patru ori în ţara dumneavoastră, şi de fiecare dată am fost sedus de frumuseţile României. La 23 de ani, am fost prima dată, când am efectuat un stagiu de pregătire la Galaţi, împreună cu echipa naţională de handbal masculin a Franţei. Apoi, am jucat cu Steaua, cu Dinamo. Ce pot să spun este faptul că România a avut şi are formaţii puternice, care pot pune probleme oricărei alte echipe din Europa. Acum, a apărut şi U.C.M.R., chiar din oraşul de unde veniţi, care domină Challenge Cup. Pe de altă parte, sunt convins că şi pe viitor handbalul feminin va avea un cuvânt greu de spus pe plan european şi mondial.
Jurnal CS: Ca sportiv, aţi avut o carieră lungă, iar după aceea aţi rămas aproape de handbal. Care este satisfacţia dvs cea mai mare ?
J.M.: Am fost jucător de prima ligă timp de 15 ani, după care, între 1995-2003, am fost preşedintele clubului de handbal feminin din Besancon. O mare satisfacţie este fiica mea Sandrinne, care îmi calcă pe urme şi care, împreună cu echipa naţională de handbal a Franţei, a devenit campioană mondială şi a participat la Jocurile Olimpice de la Atena. Dar, personal, cea mai mare satisfacţie o am ca preşedinte al clubului din Besancon cu care, în anul 2003, am câştigat Cupa Cupelor, cu Carmen Amariei titulară în echipa noastră.
Jurnal CS: În încheiere, vă rog să-mi spuneţi care a fost secretul realizării dumneavoastră ca sportiv şi conducător.
J.M.: Poate o să vă surprindă răspunsul meu. Întotdeauna am jucat cu dăruire şi am muncit cu pasiune, fără a pune pe primul-plan latura materială. Satisfacţiile de a atinge marea performanţă sunt extraordinare. Sportul aduce întotdeauna satisfacţii care nu se pot cântări material. Apoi, oricum, vin şi realizările financiare.
Carte de vizită
Nume: Jacques Mariot
Data naşterii: 2 aprilie 1948, Vesoul, Franţa
Activitate profesională: participant la campionatele universitare în 1972 şi 1974; campion naţional de juniori la decatlon; jucător de fotbal în Liga a II-a franceză; preşedintele clubului EHB Besancon între 1995-2003; director adj., delegat cu Comerţ şi Artizanat, în cadrul Primăriei Besancon.
Camelia Giuca