Jurnal CS: Iuliana, în sfârşit ai mai venit pe-acasă. Felicitări pentru locul al V-lea la „mondialele“ de la Valencia, cu ştafeta României de 4×400 m plat!
Iuliana Popescu: Vă mulţumesc mult.
Jurnal CS: Eşti ca şi calificată la olimpiadă, fiindcă este greu de crezut că nu veţi prinde tabloul de 16 echipe. Cum te simţi în această postură de invidiat?
I.P.: Extraordinar. După cum ştiţi, este visul oricărui sportiv să ajungă la olimpiadă. Mă bucur că am alergat în această ştafetă şi am obţinut un loc bun. Şi, o să mă pregătesc în continuare şi pentru proba de 800 m plat. Pentru că nu renunţ să-mi fac baremul pentru Beijing.
Jurnal CS: Ce şanse ai în această probă?
I.P.: Mai multe. Începe sezonul de vară, şi sunt mai multe competiţii. În iarnă am fost la 64 de sutimi de baremul pentru „mondiale“. Şi, dacă alergam la Valencia şi 800 m plat… Sunt „naţionalele“ şi alte concursuri internaţionale.
Jurnal CS: Cu alte cuvinte ai atins vârful performanţei, şi sper să nu te opreşti aici. Ai muncit foarte mult. Ai făcut multe sacrificii. De când ai început să visezi la olimpiadă?
I.P.: De 11 ani. Am început cam târziu, la aproape 16 ani.
Jurnal CS: De ce?
I.P.: Nu mai ştiu exact. Dar, când am ajuns la liceu, mi-am zis că trebuie să fac şi eu un sport. Am ales atletismul.
Jurnal CS: O opţiune inspirată. Pentru că, iată, ai izbutit. Deci, sacrificiile au început după o copilărie adevărată.
I.P.: Nu pot să spun că au fost chiar sacrificii. Am avut un program riguros, ordonat, impus de prof. Cristian Dragomir, cu care am pornit la drum şi cu care mă pregătesc şi acum. L-am acceptat fără nici un fel de reţinere. Pentru că satisfacţiile nu pot veni fără muncă.
Jurnal CS: E greu să fi eleva prof. Cristian Dragomir?
I.P.: Sincer? Nu. Poate că unii cred că exagerez. Dar, faptul că lucrez cu dânsul de 11 ani poate fi un argument cert. Apoi, cât timp am fost studentă în Bucureşti aş fi avut posibilitatea să fiu pregătită de o serie de antrenori.
Jurnal CS: Apropo de muncă. Cum te descurci şi cu activitatea de antrenorat?
I.P.: Bine. În ultima perioadă, majoritatea dintre sportivii de la C.S.Ş. Caransebeş, pe care îi pregătesc, au fost în cantonament cu mine. Şi, pot să vă spun că m-au stimulat. Dimineaţa fac antrenament cu ei, şi după-amiază facem împreună. Iar, la Caransebeş, sunt coordonaţi de colegul meu, prof. Marian Enache, cu care colaborez foarte bine.
Jurnal CS: Oricum, din informaţiile pe care le deţin, confirmate de prof. Cristian Dragomir, antrenor federal, eşti printre puţinii atleţi români de mare performanţă care are şi grupe de sportivi. Ceea ce este, iarăşi, de apreciat. Care este programul următor?
I.P.: Până la sfârşitul acestei luni mă pregătesc la Caransebeş. Iar, la 1 aprilie a.c. intrăm în cantonament. Nu ştim încă locaţia. Ori în Antalya, ori la Iaşi. Apoi, din luna mai încep competiţiile.
Jurnal CS: Fireşte, principalul mare obiectiv este Olimpiada de la Beijing. Dar, probabil, îţi mai doreşti şi alte succese?
I.P.: Să alerg cât mai bine la 400 şi la 800 m plat. Deci, să iau medalii naţionale la ambele probe. Dar, aşa cum aţi spus, realizarea baremului pentru olimpiadă este mai importantă. Chiar dacă nu iau nici o medalie, şi îmi realizez baremul la 800 m plat este foarte bine.
Carte de vizită
Iuliana Popescu
Data şi locul naşterii: 16 iulie 1981, Caransebeş.
Starea civilă: necăsătorită.
Studii: Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti; masterat în Managementul Educaţional.
Performanţe: componentă a lotului de atletism al României.
Marius Moraru