Timpul: Ioane, „Roşcatule“, aşa cum te alintă prietenii, s-au dus vremurile tinereţii. Ce-ai făcut în ultimii 12 ani, de când ai plecat din Valea Domanului?
I.P.: M-am întors în Bucureşti. Am avut o perioadă mai delicată, după fotbal. Cred că toţi foştii fotbalişti o au. E greu să te rupi. Ori te apuci de antrenorat, ori faci altceva.
Timpul: Tu ai ales… altceva.
I.P.: Da, fiindcă mi-am dat seama că nu mi se potriveşte antrenoratul. Şi, decât să fac un lucru prost, mai bine renunţ. Aşa că am început cu munca de jos. Am fost un fel de agent vânzări de judeţ, de zonă, la o firmă profilată pe mezeluri, pe produse alimentare.
Timpul: Cam mare trecerea de la fotbal la… mezeluri.
I.P.: Dar mi-a prins bine. Am făcut primul pas spre afaceri. Apoi, m-am orientat spre imobiliare. Mi-am făcut firma mea, şi am trecut la tranzacţii de terenuri. Am câştigat, cât n-aş fi câştigat o mie de ani din fotbal.
Timpul: M-ai convins că nu mori de foame. Hai să ne întoarcem la fotbal. Şi, să facem, pentru mai tinerii iubitori ai fotbalului, un traseu al „Roşcatului“.
I.P.: Am început la Chiajna, unde m-am născut. Am avansat la promoţie, onoare. Am trecut prin toate categoriile, de la 12 ani, până la 20, când am prins Divizia A, cu Poli Timişoara, Oţelul Galaţi, Progresul Bucureşti, Strungul Arad, U.T. Arad. Şi, în final, C.S.M. Reşiţa, unde am avut satisfacţii depline.
Timpul: Adică.
I.P.: Aici am găsit ambientul necesar. S-a potrivit cu caracterul meu. Aşadar, am venit în 1990, şi am rămas cinci ani.
Timpul: Şi totuşi, te-ai întors în Bucureşti.
I.P.: Am făcut-o pentru familie. Aveam aproape 35 de ani.
Timpul: Ştiu că ai revenit la Reşiţa în fiecare an. Acum însă, nu ai mai fost aşa de discret. Poate şi fiindcă nu ai venit cu „mâna goală“.
I.P.: Într-adevăr. Am venit pentru prietenul meu Petre Panescu. Că dacă nu mai ai şi prieteni, atunci… I-am adus un băiat, Andrei Sarega, care vrea să joace fotbal în România. Şi, fiind amic cu tatăl lui, cu care am fost coleg de liceu, i-am zis acestuia că, din punctul meu de vedere, Reşiţa este locul ideal. Este cetăţean american, născut la Los Angeles. Are 20 de ani, iar părinţii lui sunt originari din România. Îi place foarte mult fotbalul. A vrut să dea probe în Bucureşti. Dar, nu l-am lăsat. L-am adus aici.
Timpul: Şi, a debutat cu gol, deschizând scorul în meciul amical de la Caransebeş, cu Auxerre Lugoj, contribuind la victoria F.C.M.R., scor 2-1.
I.P.: Este mijlocaş ofensiv, loveşte cu ambele picioare şi are o foarte bună capacitate de efort. Acum, rămâne ca Petre (Panescu – n.r.) să decidă.
Timpul: Dar, cred că ai aflat, în Valea Domanului situaţia este cam delicată.
I.P.: Am aflat. E trist ce se întâmplă. Mi-au şi cerut ajutorul. M-au abordat să mă implic financiar. Numai că, deocamdată vreau să mă familiarizez cu ce se întâmplă la club. Apoi, dacă îmi iese pasenţa cu nişte afaceri ale momentului, inevitabil vor veni nişte sume către F.C.M.R. De fapt, pe Panescu l-am m-ai ajutat, cu echipament pentru echipa de copii.
Carte de vizită
Ion Petrescu
Data şi locul naşterii: 28 octombrie 1961, Bucureşti.
Starea civilă: căsătorit, doi copii.
Studii: liceu.
Ocupaţia: om de afaceri.
Marius Moraru