Bine aţi venit la Reşiţa! Aţi petrecut două zile în mijlocul oamenilor acestor locuri. Care este prima impresie?
Szabo: Vă mulţumesc foarte mult. Într-adevăr, sunt pentru prima dată. Şi chiar doresc, pe această cale, să le mulţumesc tuturor celor care s-au implicat în acest frumos cros. Şi, să sperăm că, de-acum încolo, va deveni o tradiţie şi va fi la Reşiţa, de fiecare dată. Sunteţi foarte ospitalieri. De asemenea, mulţumesc reprezentanţilor Universităţii „Eftimie Murgu“,preşedintelui Consiliului Judeţean, domnului Sorin Frunzăverde, care este foarte deschis vizavi de ce înseamnă astăzi activitatea sportivă. Sinceră să fiu, am fost foarte impresionată de primirea care mi-aţi făcut-o.
Era şi normal să se întâmple aşa.
Szabo: De ce? Pentru că am mai fost plecată prin oraşele din România, dar nu peste tot este o aşa deschidere. Din păcate. Sunt foarte multe priorităţi în România. Însă cred că una dintre priorităţi ar trebui să fie sportul, preocuparea pentru mişcarea sportivă.
O altă premieră pentru atletismul local, pe lângă „naţionalele“ de cros, a fost desfăşurarea, la Reşiţa, a şedinţei Consiliului Federal al F.R. de Atletism.
Szabo: Şi din acest punct de vedere suntem foarte mulţumiţi. Faptul că ne-am întâlnit cu toţii aici s-a întâmplat pur şi simplu pentru că majoritatea membrilor sunt şi antrenori. Şi au dorit să participe la cros. Astfel, am luat decizia să ţinem şedinţa la Reşiţa.
Aveţi un palmares impresionant, campioană olimpică, multiplă campioană mondială, medaliată cu argint şi cu bronz la olimpiade. Regretaţi ceva?
Szabo: Nu. Nu am ce să regret. Am câştigat tot ceea puteam câştiga. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru talentul pe care mi l-a dat, ca să obţin aceste rezultate. În continuare, îmi doresc să-i ajut pe toţi cei care doresc să facă sport, să practice atletismul. Şi, cea mai mare bucurie ar fi ca şi alţi copii să ne calce pe urme. Dacă unul dintre ei va deveni campion mondial sau olimpic, înseamnă că obiectivul federaţiei a fost îndeplinit. Bine, strategia noastră este să organizăm mai multe evenimente pentru această categorie de vârstă.
La întâlnirea de la universitate aţi spus că cea mai frumoasă cupă a fost cea primită la Rio de Janiero. Care este medalia la care ţineţi foarte mult? Bănuiesc, aurul olimpic.
Szabo: Toate cupele mele sunt foarte importante. Şi toate medaliile pe care le-am câştigat. Dar, cea mai înaltă distincţie care mi s-a oferit, de a fi desemnată sportiva lumii, a fost, într-adevăr, la Rio de Janiero. Ce poate fi mai frumos decât să fi declarată sportiva lumii? Apoi, da, medalia olimpică este cea mai preţioasă. Fiecare sportiv tânjeşte pentru ea. Dar nu toţi suntem născuţi să ajungem la ea. Cu atât mai mult este mândria mea.
Alegerea probelor de rezistenţă (1.500, 3.000 şi 5.000 de metri) a fost un alt secret al performanţelor dumneavoastră. De ce nu v-aţi îndreptat spre cele de sprint?
Szabo: Nu eu le-am ales. S-a dovedit însă că pentru aceste probe am avut calităţi excepţionale. Au fost descoperite de antrenorul meu, şi au fost valorificate din plin. El a fost cu stabilirea curselor şi cu metodele de pregătire, iar eu cu talentul şi cu munca.
Care sunt planurile Gabrielei Szabo pentru viitorul atletismului românesc?
Szabo: Sunt mai multe activităţi pe care le avem în vedere pentru promovarea atletismului. Mă opresc la atragerea a cât mai mulţi copii pentru a practica acest sport, la realizarea unor selecţii riguroase, la asigurarea a cât mai bune condiţii de pregătire şi oferirea posibilităţiilor de participare la competiţii. Sigur, aceste obiective presupun o muncă de echipă, complexă, la toate nivelurile. Eu am speranţa că vom reuşi, dacă vom avea şi susţinerea cluburilor din teritoriu, a autorităţilor locale.
Vă mulţumesc! Şi vă mai aşteptăm la Reşiţa.
Szabo: Şi eu vă mulţumesc. Voi reveni cu mare plăcere.
Marius Moraru