Nu e prima iniţiativă de acest gen în mass-media, precedentele eşuând într-un mod lamentabil. Puţine site-uri, de obicei cele ale agenţiilor de presă, au putut să impună servicii plătite. Asta pentru că să-i determini pe internauţi să se despartă de banii lor pentru informaţie este imposibil. Sau aproape…
Revenind însă la Murdoch, acesta se bazează acum pe criză; toate trusturile media fac economie, iar avantajele soluţiei online sunt evidente –cheltuielile unui site sunt infime faţă de cele ale unui ziar tipărit, iar numărul clienţilor poate fi mult mai mare.
Condiţia principală pentru reuşită ar fi ca şi toate celelalte publicaţii să urmeze acest drum, pentru că, atât timp cât vor exista alternative gratuite, Murdoch nu are nici o şansă. Înghesuiţi într-un colț, clienţii nu ar avea de ales decât să se resemneze şi să plătească. În lumea reală, Murdoch are dreptate. Aici, el s-a dovedit a fi un om de afaceri de succes ce a clădit un adevărat imperiu media. Însă, în lumea virtuală, regulile sunt puţin mai diferite…
Aţi auzit de Jimmy Wales? Creatorul enciclopediei online gratuite Wikipedia – unul dintre cele mai accesate şi influente site-uri de pe Internet? Fără a dispune de imensa avere a lui Murdoch, el a reuşit să menţină creaţia sa chiar şi fără banalele bannere publicitare, cu ajutorul comunităţii online.
Adică al aceloraşi oameni despre care spuneam mai sus că e aproape imposibil să-i faci să plătească pentru informaţie. În 2009, în doar câteva zile, la apelul lui Wales s-au strâns nu mai puţin de 7,5 milioane de dolari. Sute de mii de oameni s-au grăbit să doneze; mai mult, ei au considerat chiar că e de datoria lor să facă asta. Mă întreb, la un apel similar al lui Rupert Murdoch, câţi ar răspunde?
Cum a reuşit un om până acum un deceniu aproape necunoscut să fie mai influent decât unul dintre cei mai puternici magnaţi ai presei mondiale? Simplu – înţelegând şi respectând faptul că în mediul online accesul la informaţie nu este neapărat un privilegiu.
Nina Curiţa