Poetul a fost „gazat” de nazişti la 2 octombrie 1944.
B. Fundoianu are, între multe altele, meritul de a fi atras în mod deosebit atenţia asupra rafinamentului estetic al prozei lui Ion Creangă
În monumentala sa Istorie…, G. Călinescu îl considera „promotor” al poeziei pure. Poezia sa atestă unele afinităţi cu Arghezi, Bacovia, Pillat şi Ilarie Voronca.
Iată doar câteva dintre argumentele care îndreptăţesc pasiunea Speranţei Milancovici (Fundoianu/ Fondane, esesitul nonconformist) pentru opera marelui scriitor român-francez.
Exegeta porneşte în ilustrarea personalităţii lui Fundoianu / Fondane, încă din „Introducere”, de la analiza frondei eseistului din prefaţa la „Imagini şi cărţi din Franţa”, frondă care vizează în mod radical condiţia literaturii române, în vădită contradicţie cu teoria imitaţiei pe fondul sincronismului avansat de Eugen Lovinescu. În fond, o asemenea abordare era în tonul avangardei şi, nici pe departe, nu afecta literatura română în sine. Nu mai departe decât Baudelaire şi Lautréamont s-au răfuit cu literele franceze.
„Fundoianu /Fondane, eseistul nonconformist” acordă atenţie operei eseistice a scriitorului în întregul ei, celei scrise în ţară şi celei scrise în Franţa, cărţilor şi textelor apărute în periodice, criticului literar şi eseistului – filozof, personalităţii complexe. Acribia documentării, fineţea analizei, tind spre a realiza portretul viu, spiritual, al personajului, felul în care a fost receptat în context românesc şi francez.
Dincolo de receptarea propriu-zisă, autoarea întreprinde o incitantă receptare a receptării. Speranţa Milancovici navighează lejer în domeniile abordate: filologic, literar, filosofic. Concluziile prefigurează noi demersuri în abordarea lui B. Fundoianu / Fondane şi pun în lumină dificultatea abordării acestuia şi complexitatea unei figuri de anvergură a literelor europene: „Şi nu am putea să surprindem, integral, complexitatea structurii sale, care ne scapă printre degete, asemenea unei fascinante raze de lumină… ”. Dar efortul merită cu certitudine dus mai departe. Fără îndoială, Speranţa Milancovici ne va oferi imaginea monografică a „omului”: poetul, criticul literar, eseistul, filosoful. Uneltele sunt deja pregătite.
Opere în limba română
Făgăduinţa lui Petru, povestire, Ed. Chemarea, Iaşi, 1918,
Imagini şi cărţi din Franţa, Ed. Socec, 1922
Privelişti, poeme, Ed. Cultura Naţională, 1930
Petru M. Haş