Din ce spun tinerii dansatori, mâncarea e bună şi destulă pentru a le asigura energia necesară orelor de repetiţii făcute în Casa de Cultură din Borş, dar şi în câteva clase.
Inedita tabără a început luni şi s-a încheiat sâmgbătă seară cu un spectacol dedicat gazdelor din Borş: Primăria, Şcoala şi Fundaţia „Şcoala mea de odinioară”.
Ţin la tradiţii
„În timpul zilei avem mai multe centre de dans, întrucât o grupă exersează dansurile maghiare din zona Clujului, altă grupă învaţă dansuri din zona de graniţă şi alta din zona Diosigului”, ne spune din partea organizatorilor doamna Emilia Baranyi.
Seara, tinerii – recrutaţi din clasa I până în clasa a XI-a – se adună în Căminul Cultural, unde se prind în cercuri care se întretaie, se strâng şi se întrepătrund într-un cerc mare, după reguli ştiute de copii.
Printre dansurile preferate se numără şi echivalentul maghiar al melodiei „Mi-am pierdut o batistuţă”, în cerc perindându-se câte un băiat sau fată care îşi aleg perechea cu care se sărută pe obraji. Aceasta nu înainte ca ambii să îngenuncheze pe o năframă aşternută de băiat sub picioarele fetei.
Muzicanţii sunt, de asemenea, elevi care stăpânesc bine arcuşul viorii şi contrabasului.
„Mă simt foarte bine aici. Azi a fost şi o zi deosebită fiindcă mi-au cântat «La mulţi ani» colegii din dormitor şi prietenii din Uileacu de Beiuş, iar eu le-am împărţit felii din tortul primit de acasă”, ne-a spus Egyet Orsolya, care a împlinit 12 anişori.
Cristian Horgos