REȘIȚA – Există decență și eleganță în mijlocul furtunilor ce ni le oferă viața. Indiferent că ești bărbat sau femeie, există o grație a fiecăruia atunci când mintea şi sufletul se transformă în haos, când atingem limite ale răbdării şi putinţei pe care avem senzaţia că nu le depăşim.
De câte ori nu ne-am trezit luați de valuri emoționale pe care cu greu le-am controlat? De câte ori, fiecare dintre noi, am trăit momente pe care nu le-am înțeles, de câte ori nu am pierdut clipe, lucruri, situații, șanse, oameni? Sunt sigură că de multe ori să zâmbim părea un chin.
Uneori, ceea ce vrem nu este ceea ce avem nevoie şi ne trezim că ajungem să nu mai vrem ceea ce ne trebuie de fapt. E ușor să fii indiferent sau să lași pe mai târziu aspecte care poate azi au nevoie de rezolvare. E mai ușor să lași suferința pe mâine atunci când nu e a ta. Și e mai ușor să trăiești cu impresia că cel de lângă tine e fericit, are o viață normală, decât să te convingi și să te asiguri că așa este. Ne pierdem de atâtea ori printre lucruri neînsemnate care nu ne aduc, în final, decât pustiu şi tristeţe în suflet. Ne apropiem de oameni pentru care suntem importanți atunci când vor ei să fim și cât timp vor ei. Și ne trezim atunci când realizăm că lucrurile mărunte au fost prea mărunte pentru implicarea noastră, că pentru oamenii pentru care am crezut că suntem prețioși avem valoarea nisipului. Și avem impresia că am pierdut. Și ne consumăm cu întrebări retorice care ne amplifică frământările! Și asta pentru că ne este greu să pierdem. Sau nu știm să pierdem. Sau ne este teamă pur și simplu. Când înveţi să pierzi, se face pace în tine şi ajungi să îți dai seama, că orice ar fi, o vei scoate cumva la capăt. Și în tine se naște încredere. A ta, în tine. Acea încredere care te va ajuta de multe ori să dansezi în ploaie.
Știți, toți am primit lecții de la cineva și toți am fost lecții pentru cineva, e în firescul vieții să dezamăgim și să fim dezamăgiți. Toți, într-un fel sau altul, am pierdut câte ceva. Însă Timpul, în jocul ce îl duce mereu cu efemeritatea noastră, ne-a forțat pe fiecare să apreciem ce am avut, dar și să realizăm că în viață de multe ori pierdem doar ceea ce trebuie să pierdem.
Începe Săptămâna Patimilor şi fiecare zi a ei ne reaminteşte de jertfa lui Isus. Să credem zilele acestea în iubire şi iertare, în viaţă şi în Cel care ne poate pălmui cu adevărat oricând, dar nu o face. Să stăm de vorbă cu noi şi să ne întrebăm de ce El nu oboseşte niciodată să ne ierte, să ne iubească, să ne ajute, în timp ce noi obosim atât de uşor când facem toate astea. Și să înțelegem că niciodată nu ne dă mai mult decât putem duce. Să credem în El, în noi. Să fim mai buni. Să înţelegem și să privim dincolo de palmele primite…
JCS-Nina Curița
FOTO: Pinterest
