În privința adăposturilor, suntem în rând cu țara!

CARAȘ-SEVERIN – În general, potrivit prefectului Ioan Dragomir, adăposturile de protecție civilă nu sunt operaționalizate sau sunt neglijate de cele mai multe autorități locale!

Această concluzie s-a conturat după ce, pe parcursul anului 2024, problema adăposturilor a revenit de mai multe ori atât în atenția Instituției Prefectului, cât și a unor instituții centrale cum ar fi Avocatul Poporului, Curtea de Conturi sau Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. „Avocatul Poporului a cerut o situație a acestora și ce s-a întâmplat la ele. Am dat și noi, Prefectura și ISU, niște răspunsuri, au dat și primăriile mari. Apoi, Curtea de Conturi a făcut și ea o solicitare. În final au cerut să semneze prefectul situația de la UAT Reșița. N-am semnat pentru că nu m-am clarificat de ce ar trebui să o semnez eu.“, a declarat prefectul Ioan Dragomir.

Deși nu a descris-o în astfel de termeni, problema adăposturilor este totuși „o grea moștenire“ rostogolită de toate administrațiile postdecembriste. Mai mult, dacă inițial exista o evidență a acestora, după înființarea IGSU și a ISU în 2004, s-a mai întocmit una, diferită de prima. „Fiind vorba de două structuri, pot să spun că nu și-au făcut pe deplin datoria nici una, nici alta, iar când era vorba despre analize și de discuții, de fiecare dată am făcut doar constatări și nu s-a mers mai departe.“, a explicat prefectul.

În urma unei solicitări (nu reclamații) a Prefecturii, IGSU a trimis la Reșița, la începutul lunii decembrie, o delegație de trei ofițeri care să clarifice o serie de aspecte legate de adăposturi, măsurile urmând probabil să fie anunțate și implementate începând cu 2025.
Ar trebui, cu siguranță, clarificat și la nivel de percepție publică, care este diferența dintre un adăpost de protecție civilă, o boxă din subsolul unui bloc în care se ține butoiul cu varză murată și roțile de rezervă sau o încăpere oarecare din subsolul unei instituții publice. Dacă despre rezervele de murături adăpostite în siguranță la Reșița nu putem decât specula, despre adăposturile propriu-zise, de mare capacitate, avem în schimb date certe.

Cel de la UCMR a intrat de curând în patrimoniul UAT Reșița, odată cu achiziția celor două vile, în timp ce, la baza dealului de vizavi, cel de la fostul CSR are un statut incert. „Sper să nu ajungem în situația de a fi obligați să-l folosim. El arăta foarte bine, la un moment dat, în 2008. Din păcate s-au pierdut documentele, sau sunt undeva, iar terenul pe care se află acest adăpost, cel mai mare din Reșița și din județ, este al nimănui la ora actuală.“, a adăugat Dragomir.

Adăpostul s-ar fi pierdut din inventar când rușii de la TMK au preluat patrimoniul de la americanii de la Noble Ventures, moment în care ar fi existat intenția predării lui către românii de la Primăria Reșița. Atât că, în prezent, el nu figurează nici în evidențele Artrom (fost TMK), nici în evidențele UAT Reșița și nici procesele verbale de predare-primire nu sunt de găsit.

JCS-Walter Fleck