REŞIŢA – Două volume dedicate celor 250 de ani de industrie a fierului la Reşiţa, coordonate de Rudolf Gräf. Deşi trebuiau lansate anul trecut, acestea văd lumina tiparului în 2022 deoarece reunesc munca unui colectiv mare de istorici!
Au fost editate doar în limba germană deoarece mulţi dintre cei implicaţi sunt germani, iar textele lor nu mai trebuiau traduse. Însă speranţa lui Rudolf Gräf este că Primăria Reşiţa va susţine financiar editarea şi în limba română.
Primul volum începe cu un capitol referitor la mineritul preindustrial, în care Livia şi Adrian Magina prezintă Reşiţa de dinainte de industrie. Cartea lămureşte şi chestiunea migraţiei minerilor din Tirol, de asemenea cuprinde un studiu despre industria reşiţeană în perioada comunistă.
Al doilea volum analizează evoluţia demografică şi limba germană în zonă deoarece până la mijlocul sec. XX este o populaţie germană numeroasă, amestecată cu italieni, francezi, cehi sau slovaci. Se petrece un fenomen interesant care nu apare în alte zone din ţară întrucât, după 1867, în perioada legilor maghiarizării, populaţia nu se maghiarizează, ci se germanizează. Asta se datorează chiar activităţii industriale. Volumul mai cuprinde articole despre activitatea culturală şi mişcarea sportivă în oraşele din Banat, dialoguri cu oameni care au trăit aici şi au lucrat în uzină, dar şi un studiu geografic asupra Banatului Montan, folosirea lemnului în industrie şi rolul său în stabilirea locaţiilor industriale.
Prin calitatea elitei tehnice care a lucrat aici, oraşul a fost motorul modernizării economice a ţării după 1918. Stau mărturie cifrele şi documentele ori felul cum elita tehnică a atras oameni din întreaga ţară. „Faptul că astăzi această industrie nu mai există are două explicaţii. Una este evoluţia generală când, în întreaga lume, dispare un anumit tip de industrie care poate nu mai e competitivă sau e poluantă. A doua este felul cum guvernele româneşti au administrat acest domeniu care, în ‘90, putea fi gestionat altfel. Pierderea cea mai mare a fost cea a elitei tehnice. Faptul că mai sunt ingineri tineri care lucrează este aproape un fenomen”, a concluzionat Rudolf Gräf.
JCS-Ionel Ivaşcu
