Caraş-Severin, Romania

Pentru a-şi demonstra dumnezeiream Mântuitorul a săvârşit minuni sau fapte mai presus de fire, fără să afecteze cu nimic firea sau natura. Minuni asupra Sa , asupra altora şi asupra firii înconjurătoare, cum înmulţirea miraculoasă a pâinii şi a peştilor de care vorbeşte Evanghelia de azi, Matei,14-22.

Din capul locului apreciem cordial ascultarea mulţimii ce Îl urma,o gamă de năpăstuiţi ai soartei :bolnavi, desculţi, flămânzi, zdrenţăroşi, dar care mulţime, în râvna ei neostoită după hrană şi setea duhovnicească, a uitat de timp şi de grija zilei de mâine, de cerinţa lor gastronomică, a uitat că îi ghiorăie maţele de foame şi că s-a lăsat seara. A fost atât de absorbită de cuvântul cuceritor al Domnului încât a uitata de pâinea trupească şi de faptul că le dă ghes foamea, Virtute pentru care, Iisus le-a stâmpărat nu doar hrana sufletească ci şi cea trupească.

Nu cunoaştem gramajul sau cantitatea hranei înmulţite, nici gradul de foame al mulţimii, dar ştim că din iubire exclusivă, mila faţă de cei oropsiţi s-a transformat în milostivire şi nu a rămas simplă înduioşare sau compătimire.

Flămânzim şi însetăm după adevăr. Nu poţi trăi fără adevăr, trăieşti degeaba. Că unde nu e adevăr nu e nici sens şi unde nu e sens apare nimicul şi disperarea. Nu putem trăi fără marile valori universale: Adevăr, Bine şi Frumos. Vrem hrană şi băutură sufletească ce ţintesc adevărata şi totala săturare sau satisfacţie,că cel ce a gustat din marile valori numai flămânzeşte nici nu însetează.

S-a spus că adevărul nu are definiţie, că el este acela care defineşte. În acest caz, Adevărul Absolut este Mântuitorul, care nu e un principiu, o himeră, o idee ci o Realitate vie, o Personalitate, Raţiunea cea Supremă şi noi ne închinăm nu prafului ci unei Realităţi Vii.

Deci, când îţi dă ghes foamea spirituală dă şi tu năvală la ,,pâinea vieţii”. Conform Ioan 14,6 Iisus s-a autocatalogat pe Sine „Calea, Adevărul şi Viaţa”. Şi dezlegarea este aceasta: cine merge pe calea Sa, ajunge la adevăr şi ajungând aici, ajunge la viaţă veşnică.

Ne numim creştini în măsura în care ascultăm şi Îl urmăm pe Iisus. Hrăneşte-te şi te adapă din El, pâinea şi apa vieţii veşnice şi roagă-te precum poetul creştin: „Tu, ce ne dai în pâine şi în vin/ Petrecerea cu Tine împreună/ Aşează-n noi al Tău mesaj divin:/ Iubirea, pacea şi voirea bună!”

Citat: „Eu sunt pâinea vieţii, cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6, 35)

T.P.