Despre noi, cei născuţi în anii ’80, se spunea că suntem „generaţia pierdută“, „generaţia de sacrificiu“. Însă generaţia care a urmat poate fi, din multe puncte de vedere, considerată şi ea o generaţie pierdută, însă pierdută din propria sa dorinţă.
Primul contact cu lumea mesageriilor a fost când a apărut şi la noi arhicunoscutul mIRC. Elevii şi studenţii se înghesuiau să prindă un loc la un net-cafe pentru a trimite zeci de „asl, pls“ (age, sex, location, please).
Atunci părea doar un fenomen amuzant, care nu prevestea în nici un fel ceea ce urma să apară. Două elemente însă au revoluţionat complet conceptul de „viaţă socială“ al tinerilor. Primul a fost apariţia mesageriilor instant, aplicaţii gratuite ce permit să contactezi persoane din toate colţurile lumii.
Fenomenul a fost amplificat apoi de oferta de servicii de internet nelimitate, la preţuri derizorii. Şi astfel, bine ai venit, generaţia messenger! Acum, majoritatea copiilor de-abia mai calcă pe afară, la joacă. În fond, de ce, când pot vorbi cu prietenii lor din faţa monitorului? De ce să te mai joci cu mingea când poţi să „faci” un FIFA în reţea? De ce să te joci cu pistoale cu apă sau cornete când „tragi” un Counter sau un Far Cry?
Însă nu putem spune că internetul este complet dăunător. După cum se spune, nu armele ucid oamenii, oamenii fac asta. Sunt şi multe avantaje în accesul la informaţii.
Sunt copii preşcolari care învaţă de acasă să scrie pentru a putea vorbi pe messenger. Însă ce te faci când ei ajung la şcoală şi se uită ciudat la învăţătoare, pentru că n-au auzit de literele Ţ sau Ş, ci de… tz şi de sh? Ceea ce este cel mai groaznic, acest „limbaj de messenger”, cu prescurtările sale, începe să-şi facă treptat locul şi în limba română vorbită. Începi să-ţi pui întrebări retorice când auzi oameni spunând „brb” (revin imediat), „k” (în loc de prea-lungul ok) sau faimosul „LOL” (laughing out loud adică mor de râs…), cv (ce vrei?), cfc (ce faci?), nu sh (nu ştiu).
Într-un fel, te simţi destul de ciudat când te uiţi pe un zid şi vezi scrijelit un elegant şi la modă „Ion iubeshte pe Măria”. În încheiere, am putea spune că orice lucru, indiferent cât de benefic ar fi, în exces dăunează. Asha că, dragi români, nu mai pocitzi limba română! Nu merită!
Nina Curiţa