CARAȘ-SEVERIN – Nu? Cred că toţi am auzit exclamaţii de genul: ce să mai fac în ţara aia de rahat sau nu mă mai întorc nicicând în mizeria aia de România. A fost nevoie de un virus urât pentru ca Johnny să redevină Ion, iar românii să îşi amintească de unde vin şi ce limbă vorbesc. Nu vorbesc de toţi, ci de cele câteva zeci de mii din milioanele de români plecaţi!
Dar pentru aceste zeci de mii, ţările adorate în defavoarea „mizeriei de România“ s-au spălat pe mâini. Au închis fabrici, uzine, ba prin Italia i-au luat de guler pe români şi nu au nicio treabă cu destinul lor. Şi, hop, s-au trezit. Stai că avem unde merge, unde să ne întoarcem. În rahatul nostru de ţară care acum nu pute aşa tare ca cel străin.
Da, eu am înţeles mereu plecările. Ai mei din familie au plecat şi le-am înţeles dorinţa de a avea bani mai mulţi, de a fi respectaţi la locul de muncă, de a avea siguranţa zilei de mâine. Doar că ai mei rămân acolo în Franţa şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, vor veni ca în fiecare an: în concediu. Pe toţi românii plecaţi în lume i-am înţeles pentru că într-adevăr în ţara asta sunt multe lucruri nelalocul lor, e multă mizerie umană, multă incompetenţă şi lucruri care frustrează. Dar să recunoaştem: nu sunt doar astea şi România nu este doar atât. Am înţeles tot. Mai puţin când Ion a devenit Johann după două zile de stat în Germania sau când Maria spunea după o lună: aici la noi, la Italia…
Eu îmi iubesc românii, oriunde ar fi ei, dar acum nu le înţeleg năvala cu miile. Nici ungurii nu o înţeleg şi nici nu au chef să o înţeleagă, decât după tratative guvernamentale continue. Şi dacă Ungaria permite trecerea românilor nu o face neapărat pentru România, ci pentru că Austria îşi vrea graniţa deblocată. De ce? De ce dacă ai avut contract de muncă, ai plătit asigurări într-o altă ţară vii aici, te îmbolnăveşti şi vrei să te tratezi într-un sistem de sănătate care abia îşi tratează „fraierii“ rămaşi aici şi care din salarii mici au contribuit la menţinerea acestui sistem? Revii în ţara pe care ai înjurat-o continuu şi când ai venit în concediu ai scuipat pe geam, ai parcat ca un nemernic, te-ai uitat cu dispreţ la săracii de aici, ai încălcat orice regulă de bun simţ, doar pentru că tu erai deja italian, francez, german, norvegian, spaniol? De ce fugi spre România şi de ce acum România este acasă? Îţi spun eu de ce? Pentru că România a fost mereu acasă chiar dacă ai împroşcat-o mereu cu noroi şi pentru că România a meritat mereu o altă soartă la care puteai contribui şi tu cumva.
Ministrul de Interne îşi roagă confraţii să stea acolo şi să nu îi expună pe cei dragi. Degeaba! Dorul de sânul României e prea mare ca să asculte cineva de rugăminţile lui Marcel Vela. Ce măsuri, ce rugăminţi să fie respectate? Nimic nu stă în faţa dorinţei de întoarcere acasă. Cine să aibă respect faţă de cei dragi, faţă de noi cei care am rămas aici? Ei, confraţii? Nu au cum. Suntem doar nişte mizerabili care trăiesc în rahat şi care merită infectaţi cu coronavirus…
JCS-Nina Curița
