CARAȘ-SEVERIN – În urmă cu numai câteva luni, Vlad şi Donald ţopăiau de mânuţă prin pădure, scrijelindu-şi iniţialele şi inimioare pe copaci. Cu un aer patern, Putin îşi lăuda protejatul, spre disperarea americanilor, în timp ce site-urile „alternative“ erau în extaz, preamărindu-l pe liderul de la Kremlin care-şi pusese propriul om până şi la Casa Albă.
Numai că dacă Putin a crezut că are vreun Dodon în Biroul Oval, s-a înşelat. O fi Trump bădăran, impulsiv, irascibil, ba chiar de-a dreptul instabil, însă nu e nici prost, nici cârpă. Nu ajungi miliardar de fraier ce eşti, iar victoria sa în alegeri, oricât de mult ar fi contat campania făcută în favoarea sa de „omuleţii verzi“ de pe internet, îi aparţine. Omul care nu are de gând să se lase ţinut în frâu de chestii precum Constituţia SUA, separarea puterilor în stat sau Congresul american, va fi cu atât mai puţin înclinat să fie marioneta Kremlinului, lucru pe care nu a întârziat să-l demonstreze. Între un scrâşnet din dinţi la adresa presei şi un discurs despre zidul mexican, Trump nu a ezitat să-şi dea cu părerea despre Crimeea. Şi cum nu a făcut-o într-un fel care să-i fie pe placul fratelui de la Moscova, relaţiile dintre cei doi s-au răcit brusc.
După atacul chimic de săptămâna trecută, o reacţie era necesară şi de aşteptat mai ales că, de prea multe ori, Obama înghiţise în tăcere găluşca siriană. Trump avea ocazia să ne surprindă pe toţi cu o poziţie calculată şi pragmatică, aşa cum te-ai aştepta de la liderul lumii occidentale, nu cu una impulsivă, ba chiar copilăroasă; însă Donald e eternul puşti care, atunci când se supără, trage un şut în cuburile cu care se joacă ceilalţi, strigând că o să le arate el. Şi exact asta a făcut.
Ca preşedinte al Statelor Unite, îşi poate permite un spectacol grandios, cu rachete de croazieră pe post de artificii, care să le amintească celor din jur că nu se va resemna să fie vioara a doua pe o scenă politică pe care Putin este văzut în ultima vreme ca mascul alfa. Unde mai pui că a putut să facă asta chiar în timpul vizitei lui Xi Jinping; nu de alta, dar era păcat să rateze ocazia să-i amintească liderului chinez că ar fi cazul să-şi mai tragă din când în când de urechi vasalul nord-coreean, înainte s-o ia şi ăla pe arătură.
Cât despre sirieni, de dragul cărora Trump varsă lacrimi de crocodil în timp ce le închide graniţele în nas, ploaia de rachete nu va schimba prea multe, Bashar al-Assad având la dispoziţie suficiente metode ca să-şi extermine supuşii în continuare. Pentru restul lumii, reaprinderea conflictului dintre Washington şi Kremlin este îngrijorătoare deoarece nici Putin nu e genul care să dea înapoi, iar acum exact un concurs de potenţă între doi masculi cu rachete nucleare ne mai lipsea…
Dar să privim şi partea bună a sfârşitului lunii de miere dintre Trump şi Putin – atunci când doi lupi se împrietenesc şi vânează împreună, iepurii ar fi bine să-şi facă şi mai multe griji.
Foto: CNN.com