REŞIŢA – Mihai Pană păstrează în suflet o poveste de oţel în care a fost odată un centru siderurgic…
…în cadrul căruia a fost secretar şi preşedinte al sindicatului din Combinatul Siderurgic Reşiţa, combinat care în 1985 avea 15.887 de angajaţi. Dl. Pană vorbeşte despre o Reşiţă prosperă care, în 1988, avea în întreprinderi şi instituţii, inclusiv în cartierele limitrofe, 77.000 de angajaţi. Oraşul era o pepinieră de cadre pentru întreaga economie siderurgică şi de construcţii de maşini a ţării, un oraş prosper cu producţii şi realizări record an de an, cu un IJCM care numai în Reşiţa producea blocuri pentru toţi angajaţii, numai sindicatului din CSR revenindu-i anual prin primărie 500 de apartamente pentru oamenii săi.
„Sunt multe de spus: vremuri ceauşiste cu economie planificată, cu industrie mormane de fier vechi. Nu ştia dl. Petre Roman (prim ministru al României în perioada decembrie 1989 – octombrie 1991 n.r.) că, pe acele mormane de fier, cuptoarele Siemens-Martin produceau anual 1,1-1,2 milioane tone de oţel aliat şi înalt aliat, că CSR vindea anual 96 sortotipodimensiuni de laminate, că însuşi regretatul preşedinte al Consiliului Judetean (Sorin Frunzăverde – n.r.) a fost inginer şef al laminorului de şină”, îşi scrie dl. Pană gândurile despre cetatea de foc, sub forma unui comentariu la articolul „Reşiţa SRL”, publicat recent de revista bucureşteană DoR.
Fostul lider de sindicat vorbeşte ca un reşiţean venit la vârsta de 10 ani cu căruţa trasă de cai pe drumul prăfuit Oraviţa-Reşiţa, apoi ca tânăr format şi crescut în spiritul muncii, şcolit la seral cu şapte clase, şcoala profesională, liceu şi şcoală tehnică. În opinia sa, e nevoie de timp şi răbdare pentru a vorbi despre Reşiţa fostă, actuală şi viitoare. Pentru că acum trăim într-o nouă Reşiţă, însă dl. Pană trăieşte cu durerea în suflet că spiritul muncitoresc nu mai este, iar în capitalism nici vorbă de grijă socială pentru angajaţi. Primăria face eforturi susţinute spre a ţine pasul cu cerinţele actuale prin fonduri consistente atrase şi proiecte îndrăzneţe dar… nici vorbă de ce au fost odată siderurgia sau construcţiile de maşini.
„Sper că, în viitor, Reşiţa va renaşte graţie viziunii şi dorinţei arătate în acest sens de actualul primar. Îi dăm credit, dorindu-i succes. Dar social vorbind niciodată nu va realiza ce a fost în economia supraîncărcată de mormane cu fier vechi! Credem în primarul Popa, în tinereţea şi viziunea lui. Îl ştiu de când juca biliard la casa de cultură. E curajos şi doritor de a demonstra ce poate. Sper că va atrage şi întreprinderi private serioase, care să creeze noi locuri de muncă. Succes! Dumnezeu să ajute Reşiţa”, încheie dl. Pană cu DoR de ceea ce…. a fost odată.
JCS-Ionel Ivaşcu
