REȘIȚA – Azi, pentru că este 8 Martie! Dar şi mâine, mereu! Poartă-ţi pe tocuri, cu aceeaşi demnitate, bucuriile şi cioburile din suflet, prezenţa şi misterul, eleganţa şi senzualitatea!
Simte-te femeie, oricând şi oriunde. Iubeşte şi lasă-te iubită, iar prin atitudinea ta să fii admirată. Pentru că ştii să pluteşti printre emoţii, pentru că ştii să creezi emoţii, fii muză şi durere, iubire şi pasiune, dorinţă şi şoaptă, uragan şi ocean liniştit. Numai aşa nu poţi fi descifrată, ci doar citită. Să nu fii plângăcioasă, dar nici să nu stai lângă cineva care nu îţi dă voie să plângi şi să îţi fie mereu dor de ceea ce nu ai trăit doar pentru ca să îţi doreşti să trăieşti.
Să îţi preţuieşti lacrimile pentru că sunt perle ce nu trebuie să le arunci în faţa unor falşi bijutieri. Să suferi cu demnitate, fără să cerşeşti nici iubire, nici atenţia, nici clipele celui care nu vrea să le împartă cu tine. Să zâmbeşti şi când eşti tristă, să cazi şi să te ridici mai puternică.
Nu uita că eşti femeie, că poţi umbri şi lumina chipuri, că poţi clădi şi prăbuşi universuri, că discreţia te face mai vizibilă decât gălăgia, că tăcerea te evidenţiază mai mult decât vorbitul continuu, că vorbele frumoase te fac mai apreciată decât bârfele, că zâmbetul te înalţă mai mult decât răutatea. Nu uita că misterul atrage mai mult decât atunci când arunci totul pe tarabă, în văzul tuturor. Îndrăzneşte să visezi, să treci bariere şi tipare, să trăieşti frumos în fiecare zi, chiar dacă zilele nu sunt mereu frumoase.
Să nu uiți că poți dansa în mintea unui bărbat și fără să te ridici de pe scaun, că te poți plimba în visele lui doar cu feminitatea evidențiată de simplitate, că poți să valsezi elegant și fără muzică, că demnitatea poate face ca urmele pașilor tăi să aibă mereu ecou printre gândurile cuiva…
Să îţi strângi visele în braţe şi să le înveţi să păşească, chiar dacă unele se mai împiedică şi cad. Pe marginile vieţii vor fi mereu cele ale altora, care pun piedici propriilor vise. Însă tu, femeie, ai răbdarea şi speranţa ce ţi-au fost împărţite la iarmarocul timpului. Să ai acelaşi surâs unic, indiferent dacă eşti pe tocuri sau în papuci de casă.
Nu trebuie să fii nici femeia „de ce“, cea cu întrebări multe, dar care niciodată nu se întreabă ceva pe ea. Atunci când înveți să șoptești mai mult decât să țipi, când ceea ce ai curat în suflet ți se așterne demn și pe chip, când privești lumea atât de frumos încât ceilalți își doresc să o privească prin ochii tăi, atunci înseamnă că ai înțeles că singura cu care trebuie să fii în competiție ești tu. Nu cu alta, nu cu altele.
Femeie, fii nobilă cu tine însăţi! Şi azi, măcar azi, amintește-ți tot ce ești, tot ce poți să fii!
JCS-Nina Curița
