„Cu prilejul Fărşangului, pe străzile Reşiţei umblau mascaţii. În duminica Fărşangului obiceiul îşi găsea apogeul. Mascaţii cutreierau străzile singuri sau în grup, străzile vuiau de spectatori. Întreaga vale a Bârzavei răsuna de strigături, sunete de zurgălăi, de ţipete de bucurie şi plânsete, sunete de diferite intensităţi şi tonalităţi, acorduri de acordoane şi alte instrumente muzicale. Copiii fugeau după mascaţi strigând Ripp-Ripp-hali-pup“.
Astfel descria profesorul, scriitorul şi etnograful reşiţean Alexander Tietz în cartea sa „Wo in den Tälern die Schlote rauchen“ („Unde fumegă furnalele în văi“) perioada de Fărşang la Reşiţa. Povestea acestor zile poate continua cu amintiri ale oamenilor în vârstă de astăzi. Astfel, referindu-se la anii dintre cele două Războaie Mondiale, ei povestesc despre o atmosferă incandescentă.
Toată populaţia era prezentă fie pe stradă, ziua, fie în diferitele localuri, unde se continua distracţia seara, respectiv toată noaptea. Erau prezentate diferite măşti, diversitatea lor fiind recunoscută şi apreciată de spectatori. Noaptea târziu aveau loc demascările, moment gustat de toţi cei prezenţi. Şi nu în ultimul rând, manifestarea culminantă se petrecea în ultima zi a Fărşangului.
La ora 24 se ardea simbolic Fărşangul sau se înmormânta, depinde de locul desfăşurării manifestării. Dar de fapt ce înseamnă Fărşangul? Este perioada cuprinsă între prima săptămână de după Bobotează şi Miercurea cenuşii, adică ziua în care creştinii apuseni (romano-catolicii, evanghelicii-luterani şi reformaţii) intră în Postul mare dinaintea Sărbătorii Paştelui. Din păcate, războiul, urmările acestuia şi perioada de persecuţii care a urmat au condus la „îngheţarea“ acestei sărbători.
Abia în anii ’70 ai secolului trecut, Ansamblul de Operată în limba germană, mentorul activităţii culturale germane din acea perioadă, a reînviat această tradiţie prin organizarea faimoaselor baluri mascate, la care participau şi 1.200 de invitaţi. Pentru muzică semnau renumite formaţii de muzică germană din Banatul de şes şi din Reşiţa.
Din păcate, datorită emigrării multor persoane din conducerea ansamblului, acesta şi-a încheiat activitatea în mijlocul anilor ’80 şi implicit nu s-au mai organizat balurile. Primul bal de Fărşang de după evenimentele din 1989 s-a desfăşurat în anul 1991, în organizarea Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa. De atunci, an de an, asociaţia organizează această manifestare, reuşita ei consemnându-se în fiecare an în cadrul mass-mediei scrise şi vorbite.
Anul acesta, balul s-a desfăşurat în ziua de 5 martie, pentru a XX-a oară. Din 2000, asociaţia organizează în perioada Fărşangului din fiecare an Sărbătoarea tăiţeilor, o manifestare mult apreciată de toţi cei prezenţi. Se servesc tăiţei, se ascultă muzică, se dansează şi se cântă, se ascultă sketciuri. De asemenea se organizează an de an şi ultima zi a Fărşangului, o după-amiază de voie bună înaintea intrării în post, cunoscută ca sărbătoarea gogoşilor.
Gogoşile sunt preparate de doamnele membre ale etniei şi sunt degustaţi de toţi cei prezenţi. Fărşangul reşiţean are şi astăzi o prezenţă activă în viaţa tradiţională a etniei germane din Reşiţa şi din Banatul Montan.
Erwin Josef Ţigla