REȘIȚA – În expoziția lui Bogdan Piperiu, până și figurile sacre poartă mască suferind alături de noi!
Mai demult, într-o expoziție amplă foarte dură, artistul arăta că noi suntem războiul. Acum, prin expoziția vernisată recent la Muzeul Banatului Montan, Bogdan Piperiu explică măsura în care otrava picurată strop cu strop face din noi oameni obligați să asculte poruncile vremii fără ca acestea să fie poruncile sfinte. Figurile sacre poate ar putea să exorcizeze răul din noi. Cel puțin acesta este mesajul pe care criticul de artă Ada Cruceanu a încercat să-l desprindă din ceea ce propune artistul.
„Există un sincretism al artelor pe care noi nu-l înțelegem. Expoziția lui Bogdan pare violentă pentru că, de câteva generații, trăim într-o altă epocă ce înseamnă multă violență. În întreaga expoziție apare inevitabil omul decupat din propria lui viață, obligat nu numai să poarte mască dar să devină el însuși mască, să-și strieze fața în așa natură încât să nu mai fie recognoscibilă. Omul nu mai este recunoscut dacă nu mai are simplitatea organică a ceea ce a fost până acum 30-40 de ani”, afirma Ada Cruceanu.
Mesajul poate că este acela că trebuie să dăm jos masca, să ne prezentăm așa cum suntem, să recunoaștem că sângerăm, că suntem vinovați, că otrava pe care ne-am autopicurat-o ne-ar putea duce la sfârșit. Pe noi toți ne poate schimba o expoziție precum cea a lui Bogdan dacă înțelegem oarecum în genunchi, în liniște, gândindu-ne că nu suntem noi cei pe care îi reprezintă această expoziție. Noi suntem ceilalți, pe care Ada Cruceanu este de părere că Bogdan Piperiu îi va aduce în următoarea expoziție. „Permiteți-mi să cred că, anul viitor, Bogdan ne va arăta lumea dincolo și înainte de marile războaie pe care le purtăm singuri. Am convingerea că va fi așa cu o condiție: să ne aplecăm în fața lucrărilor. Pentru că, în fața artei plastice, trebuie să stai înclinat și oarecum la distanță”, a încheiat criticul de artă.
Expozițiile lui Bogdan Piperiu ne învață să descoperim violența. Anul viitor poate ne va învăța să descoperim lumea fără violență.
JCS-Ionel Ivașcu
