Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – Continuăm seria interviurilor dedicate reprezentatelor sexului frumos care reprezintă repere în viaţa de zi cu zi a judeţului. La început de primăvară, când speranţele înmuguresc şi natura reînvie, este rândul doamnelor şi domnişoarelor să înflorească în inimile şi respectul nostru.

De data aceasta vorbim cu Eugenia Mihăescu, inspectorul şef al ITM Caraş-Severin. Eugenia Mihăescu este inginer şi, de o bună bucată de timp, inspectorul şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă al judeţului Caraş-Severin. Relaţia cu presa a fost una dintre responsabilităţile principale, în condiţiile în care câţiva ani a fost purtătorul de cuvânt al acestei instituţii.

JCS: Este greu să reuşeşti într-un domeniu în care atribuţiile de control solicită o poziţie forte?

Eugenia Mihăescu: E doar un punct de vedere, însă greutăţile pe care viaţa şi profesia le ridică în faţa fiecăruia pot fi surclasate printr-un act de voinţă suficient de puternic. Depinde cât de mult îţi doreşti să realizezi un anumit lucru.

JCS: A trebuit să depăşiţi şi piedici legate de mentalităţi învechite, de misoginism sau lipsa unor şanse egale?

E. M.: Sunt lucruri inerente, chiar şi în societatea noastră actuală, însă o femeie abilă le poate elimina întotdeauna din calea sa. Există momente, şi nu puţine, când poţi avea impresia că lucrurile de care te tot loveşti nu vor înceta niciodată. Însă noi, femeile, avem de partea noastră acel fler al nostru care ne ajută să evităm situaţii conflictuale în orice domeniu. Oricum s-ar vedea din afară, o femeie puternică nu va aborda niciodată un conflict deschis, făţiş. Pentru noi e o tactică şi, de cele mai multe ori, dă roade.

JCS: Se împacă viaţa de familie cu cea profesională în cazul dvs?

E. M.: Nicio femeie nu poate deveni manager fără sprijinul familiei. S-a dovedit că, de când am fost numită în funcţie, viaţa de familie a pierdut câţiva paşi. Din fericire, şi soţul, şi fiica mea – ajunsă acum la vârsta majoratului – mă susţin, atât în activităţile casnice cât şi moral, în fiecare zi. Desigur că această susţinere este reciprocă, atunci când este nevoie.

JCS: Se pliază munca în ITM cu grija pe care o femeie o are prin definiţie?

E. M.: Era o vreme când ingineri erau doar bărbaţii. Asta nu înseamnă că femeile nu pot face faţă unei asemenea profesii, şi cred că am dovedit şi eu acest lucru. Am considerat profesia şi funcţia pe care le am acum o provocare din acest punct de vedere. Atribuţiile noastre de control nu lasă loc de negociere. Acolo unde legea impune, inspectorul de muncă aplică. Şi asta indiferent dacă este femeie sau bărbat. Este adevărat că, atunci când aplici o sancţiune, aceasta vine ca urmare a deciziei fiecăruia, iar în lipsa unor abateri foarte grave – fără pericol social iminent – se aplică gradual.

JCS: Sunt paşi obligatorii pentru ca o femeie să fie mulţumită, personal şi profesional?

E. M.: Nu toate femeile au aceleaşi aspiraţii şi asta înseamnă că nu există o reţetă secretă pentru succes. Eu sunt mulţumită cu realizările profesionale cotidiene şi cu cele pe plan familial. Nu cred că aş face ceva diferit faţă de ce am făcut până acum. Sunt mulţumită cu ceea ce am şi pentru asta mulţumesc şi bunului Dumnezeu.

JCS: Ce cadou v-aţi face dumneavoastră şi femeilor din Caraş-Severin în această primăvară?

E. M.: Mi-aş dori un concediu şi sunt convinsă că liniştea şi relaxarea ar fi şi în mintea doamnelor şi domnişoarelor care doresc să simtă primăvara pe deplin. Dacă ar fi să am o dorinţă secretă în fiecare primăvară, pot spune că am noroc, pentru că mi se îndeplineşte de fiecare dată: să înflorească florile pentru fiecare femeie care are nevoie de acest simbol al renaşterii.

JCS: Vă mulţumesc.