Lunile trec, iar reşiţeanul de rând s-a obişnuit să tot vadă gropi în peisajul urbei bârzăvene. Iar gropile s-au adâncit în cratere, făcând ca municipiul să arate, după fiecare ploaie, precum o mică Olandă. La întrebarea „de ce?“, toate degetele se îndreaptă acuzator spre ISPA, program menit să-i scoată pe oameni de sub povara fântânilor şi a căratului de apă, măcar acum, la acest început de Mileniu III.
Şi totuşi, ISPA în sine n-are nici o legătură cu gropile din asfalt, ci primordiala „verigă lipsă“ despre care se discută în toate comandamentele ţinute la Primăria Reşiţa pe tema grandiosului proiect european. Consultanţi, proiectanţi, constructori, contractanţi, subcontractanţi şi multe alte societăţi şi autorităţi implicate în derularea proiectului şi în cheltuit banii.
Potrivit unui comunicat remis redacţiei, vina este a soluţiilor tehnice, pe care constructorul le aşteaptă de la consultant. De fapt, şi acum două luni, constructorul stătea după aceleaşi soluţii tehnice, 13 la număr, predestinate parcă să pună piedici în calea turnării asfaltului pe străzile Reşiţei.
„Referitor la Măsura ISPA (reţele de apă şi canalizare) în municipiul Reşiţa, vă informăm că refacerea unor zone din oraş depinde de soluţiile tehnice netransmise constructorului, lucru evidenţiat şi în cadrul comandamentelor săptămânale ISPA, se arată în comunicatul emis de municipalitate. Suntem îngrijoraţi de faptul că în aşteptarea soluţiilor tehnice, constructorul, în unele cazuri, a lăsat carosabilul nefinalizat, îngreunând circulaţia şi creând probleme la deszăpezirea oraşului. Totodată lipsa celor 13 soluţii tehnice pentru străzile Izvorului, Al. Vlăhuţă, Semenicului, Avram Iancu, Traian Lalescu, Paul Iorgovici, B-dul Revoluţia din Decembrie, Graz, B-dul Muncii, Al. Măcinului, Ţibleşului, Peleaga, pune în pericol finalizarea la termen a proiectului. (…) Au rămas lucrări nefinalizate, zone nerefăcute sau refaceri necorespunzătoare, probleme care afectează întreaga comunitate prin disconfortul creat, tulburarea desfăşurării normale a activităţii socio-economice, şantiere care prezintă un real pericol pentru siguranţa cetăţenilor, a bunurilor, a infrastructurii de transport şi a comunităţii, faţă de care nu se manifestă suficientă responsabilitate“.
Antoniu Mocanu