REȘIȚA – Victoria PSD nu a fost deloc surprinzătoare, însă nu mulți se așteptau să obțină un asemenea scor; nici măcar social-democrații. Dar nu e deloc greu să fii cel mai tare din parcarea goală, să zdrobești doi adversari complet depășiți, mai curând parteneri de antrenament decât rivali credibili.
Declinul liberalilor a început odată cu nefericita și ciudata decizie de a intra în USL, rodul maniei lui Crin Antonescu. Nici înghițirea PDL, mișcare ce trebuia să facă din PNL Partidul dreptei, nu a putut încetini prăbușirea. Paradoxal, victoria din 2014 mai curând a înrăutățit situația liberalilor. Bucuroși că și-au pus președinte, au ignorat multele probleme ale partidului sau faptul că prea puțini români au votat Iohannis, și mai puțini PNL; cei mai mulți au votat împotriva lui Ponta și a PSD-ului, lucru ce ar fi trebuit să le dea de gândit mai-marilor liberali. Însă în euforia neașteptatei victorii, cui să-i mai pese de astfel de detalii? Cine să mai îndrăznească să conteste blonda proțăpită în fruntea partidului de către cel care tocmai a răpus „balaurul” PSD? Din 2014 și până acum, liberalii au avut destul timp și destule semnale. Nu au înțeles când nu au avut pe cine pune premier după prăbușirea lui Ponta, nu au înțeles nici atunci când l-au propus la primăria Capitalei, dintre toate ființele de pe lumea asta, chiar pe Marian Munteanu. De fapt, nu au înțeles nici măcar acum, dovadă că au schimbat-o pe Alinuța cu Domnița Ralu…
Dacă aceste lucruri erau evidente și evitabile, nu la fel se poate spune despre brusca apariție a concurenței. Din tragedia de la Colectiv și din scârba față de politica tradițională în general și față de PSD în special, a apărut un nou partid, care le-a suflat liberalilor exact pe cei care înclinau balanța de partea lor doar ca să nu câștige social-democrații.
Născut peste noapte, fără a avea la dispoziție resursele și influența partidelor clasice, USR a reușit să devină, momentan, a treia forță politică din România. Spun „momentan” pentru că deocamdată Uniunea nu este altceva decât Partidul Anti-PSD. Această atitudine i-a adus în Parlament, însă pe termen lung vor avea de pierdut dacă vor continua să se poarte ca niște copii supărați. Pentru mai multe detalii, pot să-l întrebe pe Crin. Un alt punct slab al USR este lipsa unei viziuni comune. Ținuți la un loc numai de sentimentele împotriva social-democraților, deja riscă să se rupă în aripa Dăneștilor și în cea a Clotildeștilor. Nici nu s-a uscat tușul pe buletine și useriștii deja se acuză între ei de „pierderea” alegerilor. Păi bine, oameni buni, voi chiar credeați rezultatele sondajului vostru, care vă dădea aproape 20 de procente?! Chiar vreți să le dați dreptate celor care vă acuză că sunteți amatori în loc să profitați de ocazie pentru a demonstra că sunteți „altceva”, așa cum pretindeți?
Următoarele luni vor fi interesante pentru opoziție. De-o parte, PNL trebuie să înțeleagă că merge pe calea celuilalt partid istoric, PNȚCD. Dacă vor continua să plutească în derivă, fără lideri adevărați, așteptând ca oamenii să-i voteze pur și simplu, foarte repede liberalii nu se vor mai bate pentru Președinție sau Parlament, ci doar pentru câteva posturi de consilieri locali, cel mult pentru vreo primărie.
De cealaltă parte, USR are nevoie să se maturizeze, să conștientizeze importanța și responsabilitatea celor 43 de mandate și să devină o alternativă adevărată, o entitate funcțională. Obsesia distrugerii PSD poate să o lase în seama lui Traian Băsescu; e mai experimentat la așa ceva și, în plus, trebuie să-și justifice și el cumva leafa de parlamentar, nu?
Observaţi că nu am amintit de PMP și ALDE. Nu prea am de ce. Cică sunt două partide de dreapta. Mișcarea există doar pentru a-i permite lui Băsescu să se miște prin Parlament, în timp ce ALDE este simpla slugă a PSD. Cam aceasta este România politică de azi. Vrem nu vrem, toate drumurile politice duc la Teleorman…
Foto: Euronet International