REȘIȚA – Albanezii au un vechi proverb care spune să-ți numeri degetele după ce dai mâna cu un grec; versiunea sa de început de secol XXI ar trebui să fie cu un chinez, așa cum poate să ne confirme Vladimir Putin după recenta vizită a lui Xi Jinping!
Mult-așteptata întâlnire între cei doi lideri supremi a decurs aproape conform așteptărilor. Și-au făcut declarații de dragoste, s-au numit reciproc „dragă prietene”, s-au alintat, au turnat banalități despre pacea în lume, Occidentul cel rău și trăinicia logodnei sino-rusești. Vorbe goale spuse de dragul aparențelor, căci China se află într-o strânsă simbioză cu Occidentul, o situație nefericită și nedorită de ambele părți, dar pe care nici unii, nici alții nu sunt dispuși să o riște deocamdată. Deci, cum spuneam, aproape conform așteptărilor. Aproape… pentru că, în tot oceanul de banalităţi s-a strecurat și un lucru extrem de important, dar ignorat aproape cu desăvârșire. Chiar în toiul întâlnirii romantice cu Putin, Xi i-a invitat oficial la Beijing pe președinții din Kazahstan, Tadjikistan, Uzbekistan și Kârgâzstan, luna viitoare, la prima ediție a summit-ului China-Asia Centrală. Ca să fie clar: chiar în timpul vizitei la Moscova, președintele Chinei invită nu una, ci PATRU foste republici sovietice, mult mai importante strategic pentru Rusia decât Ucraina, la un summit la care Rusia nici nu va călca.
În mod normal, o astfel de „invitație“, mai degrabă somație, ar fi provocat un răspuns furibund al Rusiei, amenințări și dislocări de trupe. Însă unde era puternicul lider Putin, cel care imediat bate cu pumnul în masă la orice „umilire“ a Rusiei? Chiar acolo, lângă Xi, zâmbind fermecător chiar…
Asta pentru că trocul la care a fost obligat a fost unul simplu: Asia Centrală în schimbul continuării sprijinului chinez. Putin s-a prins de mult că a fost prostit urât de tot de Xi anul trecut, așa că știe deja că acest sprijin va fi calculat exact cât să prevină atât înfrângerea Rusiei, cât și victoria sa. Cu Rusia și Occidentul blocate cât mai mult timp în Ucraina, China va fi liberă să-și facă de cap prin Asia și Africa, deci un război european cât mai îndelungat, dar limitat, este perfect pentru Beijing. Și atunci de ce a înghițit gălușca? Pentru că nu are de ales. Occidentul ar fi fost singurul capabil să contrabalanseze puterea tot mai mare a Chinei, însă invadarea Ucrainei a închis poarta asta pentru multe decenii de-acum încolo. Izolată de orice potențial aliat, Rusia nu are de ales decât să se apropie de China, în condițiile Chinei. Fiind deja o colonie politică a Beijingului, se pregătește să devină în curând dependentă şi economic.
Și cine l-a împins pe Putin pe această cale fără de scăpare? Chiar bunul, pardon, „dragul“ său prieten. Lucru oarecum surprinzător căci, până acum, Xi Jinping se făcuse remarcat mai curând pentru greșelile sale în serie. De când și-a început domnia a iritat inutil Occidentul, făcând praf deceniile de muncă răbdătoare ale predecesorilor săi, a încălcat toate regulile politice nescrise ale Chinei din epoca postmaoistă, iar reacţia sa dezastruoasă la pandemie l-a făcut să fie foarte aproape de o debarcare abruptă din fruntea statului. Însă când vine vorba de Rusia, cel supranumit în derâdere „Winnie the Pooh“ l-a jucat pe degete pe superliderul Putin.
Succesul său din ultimul an este de-a dreptul amețitor: a revenit furtunos pe scena globală ca lider matur, un echilibru între Rusia și Occident și o alternativă la acestea, un om al păcii care împiedică apocalipsa nucleară moderând furia extremiștilor din Rusia (ironic, dacă ne gândim că fără încurajările sale din culise Putin niciodată nu s-ar fi lansat în aventura ucraineană). Totodată, a reușit să blocheze încă o dată tentativele Washingtonului de a se concentra pe zona asiatică, testând în același timp, pe spinarea soldaților ruși, răspunsul occidental la o eventuală invazie a Taiwanului. Pe scurt, Occidentul – neutralizat, Rusia – castrată și pusă-n lesă. Cu o investiție minimă, alcătuită în mare parte din vorbe goale și promisiuni deșarte, China a obținut avantaje enorme, aproape toate câștigate exact pe spinarea „dragului prieten“ de la Kremlin.
În februarie 2022, Putin a semnalat triumfător revenirea Rusiei imperiale. În martie 2023, într-o singură întâlnire cu Xi, a cedat ceea ce țarilor le-a luat un secol să adune: întreaga Asie Centrală. Nici nu e de mirare că la plecare l-a condus pe Xi până la mașină; cât de curând, ori el, ori urmașul său, îi vor ține portiera și umbrela „dragului prieten“.
JCS-Nina Curița
