Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Unii privesc cu apreciere spre proiectele orașului, alții cu scepticism. Însă orașul începe să fie vizibil în țară și să se vorbească frumos despre planurile pentru viitorul urbei. Un exemplu în acest sens este reportajul amplu pe care Nicoleta Rădăcină, tânără jurnalistă la revista „Decât o revistă“ (DoR) din București, l-a publicat recent sub titlul „Reșița SRL”!

La capătul a două săptămâni de muncă, Nicoleta vorbește despre oamenii Reșiței, deopotrivă cei care pun umărul la transformarea urbei sau simpli cetățeni, despre schimbările petrecute sau preconizate a se petrece în oraș, despre problemele pentru rezolvarea cărora orașul are nevoie de timp. Un reportaj însoțit de fotografiile lui Mircea Reștea.

Science-fiction cu proiecte europene în epoca post-industrială a unui oraș cândva cenușiu. Promenada cu pistă de biciclete în care va fi transformată fantoma funicularului, prima care a „impresionat-o” pe Nicoleta, revitalizarea Mociurului, domeniul schiabil Semenic sau noul spital regional, dar și multele investiții în școala reșițeană ori în reabilitarea unor zone ale orașului, o determină pe tânăra jurnalistă să compare Reșița cu o mașină de depus proiecte pentru fonduri europene din partea unei administrații care „a început să pregătească orașul pentru investitori și să-l trateze, practic, ca pe Reșița SRL”, în exprimarea Nicoletei.

În timpul petrecut la Reșița, jurnalista DoR a discutat cu oameni, cărora le-a dedicat spații ample. Alături de primarul Ioan Popa, îi regăsim pe Grațian Dobre, coordonatorul departamentului de fonduri europene din cadrul primăriei, pe Oana Borza, administratorul Agenției de Dezvoltare Locală, pe Cătălin Gavrilă de la „Bike Attack”, pe Oana Frențiu de la Fundația Comunitară „Banatul Montan”, pe Andrei Szabo de la „Euroland Banat”, pe Flori Nica de la „Humanitas Pro Deo”, pe Dana Lupșan de la Centrul „Mansarda”, pe Marian Apostol, liderul Cartel Alfa Caraș-Severin, pe artiștii Nicolae Comănescu sau Dumitru Gorzo. Dar și mulți oameni simpli, unii nostalgici alții privind spre viitor. Nicoleta întreabă tinerii despre ingredientele orașului lor ideal. Primește răspunsuri gen „oraș verde, fără mașini”, „cu locuri de dezvoltare personală, muzee și galerii”, „cursuri și mai multe secții la facultate”, însă două răspunsuri au pus punctul pe i. „Un oraș cu o comunitate unită de oameni înțelegători, care fac lucruri împreună” și „oamenii să aibă dorința de a-l face ideal”.

De aici concluzia că „încrederea trebuie să devină contagioasă”, cu care Nicoleta Rădăcină se întoarce la București. „Până la funiculare și furnale reconvertite, Reșița a început să se uite în oglindă, să-și chestioneze aspirațiile și să miște lucruri mici dar vizibile, care generează mândrie locală și aduc oameni laolaltă în așteptarea efectului de fluture. Poate cel mai important, orașul și-a întrebat locuitorii ce vor și a înțeles că bătălia adevărată se dă pentru încredere. N-o să vină imediat, dar trebuie să începi de undeva”, își încheie jurnalista DoR amplul reportaj despre cetatea de foc.

Pe scurt, în țară începe să se vorbească frumos despre Reșița. Poate-i va face pe reșițeni să creadă mai mult în renașterea cetății precum pasărea Phoenix, nu din cenușă, ci din focul gloriei de altădată, spre orizonturi în care albastrul să șteargă cenușiul.

JCS-Ionel Ivașcu