REȘIȚA – Încerc să păstrez toate urările pe care le primesc de Sărbători, indiferent dacă e vorba de un mesaj lung și prețios sau doar de o urare simplă, din câteva cuvinte. Cât timp sunt sincere, înseamnă la fel de mult. Însă cele ce înseamnă cel mai mult pentru mine sunt cele prin care mi se urează sănătate.
Este cel mai preţios dar al unui muritor pentru că poţi să ai bani cu nemiluita, să ai funcţii, să ai o lume întreagă la picioare, dar dacă nu ai sănătate toate sunt degeaba. Aşa că, dincolo de orice, viaţa şi sănătatea sunt cele mai mari daruri ce pot fi strivite de cea mai mică unitate a Timpului: clipa. Deci, să mulţumim mereu pentru ele.
Aşadar, pentru mine, pentru cei dragi, pentru voi toţi, vreau un 2018 plin cu sănătate. Îmi mai doresc să înţeleg că nu toate lucrurile trebuie înţelese, că există unele pe care nu le pot schimba şi că fiecare zi în care nu am zâmbit se pierde într-un apus cenuşiu. Vreau să fiu mai optimistă, chiar şi atunci când în jur mă lovesc de încrâncenare sau când planurile îmi sunt date peste cap. Aş vrea să învăţ că şi lucrurile neplăcute şi oamenii care dezamăgesc sunt lecţii pe care viaţa ni le predă pentru a trece examene mai grele. Aş vrea să rămân la fel în multe privinţe, iar dacă paşii schimbării interioare mă poartă spre vreun drum, acela să fie unul care să mă ajute să fac bine, să iubesc mai mult, să iert fără aşteptări.
Şi pentru că şi 2018 este un an al aceloraşi realităţi, îmi doresc să îmi fac timp mai mult pentru mine şi să nu mi-l reproşez pe cel pierdut degeaba. Vreau să îmi fac mai multe amintiri, să am puterea de a simţi doruri şi de a păstra în suflet clipe preţioase, să îmi adorm gândurile ce nu îmi lasă speranţele să se trezească. Îmi doresc să fiu mai puternică, nu pentru că aşa aleg eu, ci pentru că nu am de ales. Îmi doresc să aud sau să citesc mai multe cuvinte frumoase, dar şi tăceri care spun multe.
Îmi doresc ca în 2018 să îmi caut zile în care să nu mă mai mint că nu sunt obosită, momente în care să nu îmi mai pese de nimeni şi de nimic. Să mă aşez la poalele munţilor cotidieni pe care mi i-am propus a-i cuceri, să le sfidez măreţia aparentă, iar apoi în linişte să caut cele mai bune cărări pentru a-i străbate. Îmi doresc să iubesc poveştile oamenilor dar să privesc lumea cu mai multă detaşare, alegând să nu mă pierd.
Vreau să înţelegem că suntem firavi, indiferent de măşti şi de ani, că viaţa netrăită din noi doare sfâşietor. Îmi doresc să înţelegem că viaţa este despre zâmbete şi lacrimi, bine şi rău. Îmi doresc ca mâine să citesc o poveste frumoasă în fila vieţii scrisă azi…
Îmi doresc să înţeleg că singura clipă care ne aparţine este a prezentului. De aceea, îndrăznesc să îi spun noului an că şi dacă nu ţine cont de toate dorinţele mele nu este nicio problemă, poate să nu îmi dea prea multe, însă important este să nu îmi ia nimic din ceea ce am…
Foto: delicateseliterare.ro