Ponta, guvern, liberali, moţiune au devenit cuvinte cheie în România de azi. Sunt pe toate canalele de ştiri, în comentariile celor care cred că se pricep la politică, în discuţiile celor care stau pe bănci în parcuri. Şi mi s-ar părea cam mult să mă desfăşor acum şi eu. Motiv pentru care nu voi scrie decât că guvernele cad prin aceleaşi mijloace prin care ajung la putere.
Nu o spun eu ci este aforismul unui mare român: Titu Maiorescu. O să cadă actuala putere numai că nu se vrea acum. Sau, cine ştie, poate liberalii chiar vor să se arunce în haosul actual. Politica este şi previzibilă, pentru că nu se bazează pe principii, dar şi imprevizibilă, pentru că este un joc al intereselor.
Referitor la Victor Ponta, nu ştiu exact ce a făcut el acum opt ani. Ştiu doar că dacă prin ceea ce a făcut şi-a scris atunci un dosar penal, nu trebuia lăsat să ajungă premier. Însă nimeni nu a dat vreodată de înţeles că tânărul lider al PSD ar fi avut preocupări penale. Singurul care făcea aluzii la corectitudinea premierului a fost Traian Băsescu. Iar faptul că fostul preşedinte îi spunea Victor Viorel, aşa cum se foloseşte doar la şcoală şi prin dosarele penale, trebuia să dea de gândit, însă cine îl mai asculta pe Băsescu în ultimii ani? În concluzie, Victor Ponta trebuia oprit la timp, atunci, cândva… Oricum, indiferent ce i se întâmplă, va rămâne în istoria României ca premierul anchetat pentru fapte săvârşite în calitate de avocat şi nu de prim ministru.
Dincolo de scena politică, de trăirile presei şi părerile ambasadelor, există românii şi România. Cu viaţa şi problemele lor. Cu hectare de pomi şi culturi ciuruite de grindină, cu tinerii absolvenţi de facultăţi care nu prea au unde să se angajeze, cu problemele de sănătate, cu credinţa şi apăsările lor ce se văd în lungile cozi din faţa bisericilor şi mănăstirilor, moaştelor. Aţi văzut că un nefericit s-a apucat să îl scoată pe părintele Arsenie Boca din mormânt? Câtă nebunie în sărmanul om şi nu trebuie judecat deloc. Aşa a simţit el că trebuie să îşi arate credinţa faţă de Sfântul Ardealului. E bine că românii îşi pun deznădejdea în taine ce ţin de Divin, însă nu pot aprecia deloc comercializarea excesivă din jurul acestor taine, evident permisă de Biserică.
În rest, începe o nouă săptămână. Dacă o clipă vă simţiţi obosiţi de realităţi şi oameni, gândiţi-vă la faptul că Cerul nu oboseşte niciodată să ne suporte…
Foto: hranasufleteasca.wordpress.com