CARANSEBEȘ – Săpăturile recente din Centrul Civic al Caransebeșului, lângă biserica medievală, au scos la iveală oase umane datând din secolele XIV-XV. Descoperirea, extrem de importantă pentru istoria orașului cu patină regală, cetate medievală între primele cinci orașe din Principatele Transilvaniei, de nivelul Sibiului și Clujului, încurcă planurile proprietarului terenului care ar fi vrut să construiască o terasă.
Practic, lucrările au început în urmă cu o lună la solicitarea acestuia, care s-a adresat Muzeului de Etnografie și al Regimentului de Graniță. Arheologul Dimitrie Negrei a precizat că ultimele săpături în zonă s-au făcut înainte de 1989, când au fost întrerupte. În prezent, perimetrul cercetat este de 315 mp, însă mare parte din teren este distrus din anii ’80, doar 110 mp mai păstrând nivelul arheologic.
„Am descoperit fundaţiile şi ruinele clădirilor moderne, construite în secolul al XVIII-lea – a spus acesta, cu refaceri în secolul al XIX-lea, ultimul nivel de refacere datând din perioada interbelică. De asemenea, între ziduri am reuşit să surprindem şi un mormânt, cu un schelet în poziţie anatomică, şi mai multe oase umane, puternic deranjate de construcţiile moderne, unele chiar adunate şi aşezate grupat, la un loc. Ceea ce este important pentru cercetarea preventivă de anul acesta este că am reuşit să surprindem, în partea de sud a suprafeţei, stratigrafia arheologică, şi datorită ei putem vedea evoluţia Caransebeşului în ultimii 500 de ani. Cercetarea nu este finalizată, continuăm lucrările încă aproximativ două săptămâni, după care vom avea date mai concludente referitoare la oraş şi la viaţa medievală din zona centrală a Caransebeşului“.
Potrivit declarațiilor arheologului caransebeșean, osemintele descoperite lângă biserica medievală ar data din secolele XIV-XV, întrucât nu au fost găsite alte obiecte în vecinătate, iar orientarea este est-vest cu poziția capului spre răsărit, necropolele din secolele XIII-XIV având și ceea ce în termeni de specialitate se numește „inventar“.
„Scheletele apar imediat după un nivel de arsură, de incendiere – spune Negrei, care este datat undeva la sfârşitul secolului al XVI-lea, şi e clar, în aceste condiţii, că sunt anterioare acestui secol. Când vom ridica osemintele, vom putea să ne dăm seama mai exact, şi după materialele din zonă, în aşa fel încât să facem o încadrare cât mai precisă a acestora”, a mai spus Dimitrie Negrei.
Cât privește amenajarea unei terase în zonă, proprietarul terenului poate să-și ia gândul, conducerea muzeului din orașul de pe Timiș și Sebeș urmând să înainteze documentația necesară Comisiei Naționale de Arheologie: „Nu se pune problema de ridicare a vreunei construcţii – spune Adrian Ardeț, managerul muzeului. Zona e foarte apropiată de biserica medievală şi nici nu poate fi vorba despre aşa ceva. Biserica medievală este un obiectiv deosebit de important pentru istoria Caransebeşului. Noi vom depune dosarul la Bucureşti şi poate că decizia va fi aceea ca proprietarul să le poată pune în valoare. Caransebeşul a fost un oraş extraordinar de bine dezvoltat în Evul Mediu dar, după 1718, în urma ocupării Banatului de către austrieci, toate vestigiile medievale au fost distruse. Caransebeşul a fost oraş regal, între primele cinci oraşe din Principatul Transilvaniei. După 1552, când a fost ocupat Banatul şi Timişoara a fost transformată în paşalâc, Caransebeşul s-a unit cu Principatul Transilvaniei. Sunt lucrări extraordinare, pe care vrem să le punem în valoare”.
Și pe străzile Cetății și Romanilor se fac săpături, lucrările fiind conduse de Silviu Oța – șef secție în cadrul Muzeului Național de Istorie a României din Bucureşti. „Am început săpăturile în această vară – a spus acesta. Ele au fost planificate cu multă vreme în urmă, dar abia acum am reuşit să punem la punct un plan. Anul trecut am reuşit să identificăm câteva fragmente din incintele oraşului medieval, în partea de nord-vest, dar anul acesta, datorită unor situaţii particulare, ne-am concentrat şi am identificat cea mai veche fortificaţie, în centrul oraşului medieval care, la rândul său, era fortificat. Exista o altă fortificaţie care avea nouă sau zece laturi, încă nu ştim exact, trebuie să facem nişte sondaje pentru a afla asta. În zona din interiorul fortificaţiei sunt atestate în Evul Mediu ateliere, locuinţe şi prăvălii ale comercianţilor, iar în exteriorul vechii incinte, pe harta de la sfârşitul secolului al XVI-lea, figurează un drum care se îndrepta spre Poarta de Transilvania. Din fericire, se pare că am reuşit să-l identificăm, iar în lateralul său am găsit chiar câteva amenajări de locuinţe, cu structură de piatră. În acest moment materialele sunt relativ puţine şi constau în general din ceramică şi resturi osteologice animale, dar şi câteva fragmente de schelete umane. Din păcate, acestea au fost bulversate datorită distrugerilor pe care le-a suferit această mică fortificaţie şi rămâne ca după săpăturile ulterioare să vedem care este mai exact cronologia complexelor, atât în interiorul fortificaţiei mici, cât şi în exteriorul său, în oraşul medieval propriu-zis”, a adăugat arheologul din București.
Vechea Cetate a Caransebeșului este dintre puținele orașe românești nobiliare din Ungaria medievală, importanța sa constând în aceea că era situat la întretăierea drumurilor care veneau dinspre Peninsula Balcanică și mergeau, fie spre Transilvania, fie spre Timișoara.