Faci rost de benzina necesară, o doseşti pentru „vremurile grele“, apoi găseşti creduli care să te împingă până la destinaţie. Iar în cazul României, poţi să te foloseşti de vreo 20 de milioane de asemenea indivizi. Care, evident, vor trebui să aibă condiţia fizică necesară. Şi cum românii mănâncă mult şi prost, le dai în cap cu o taxă de viciu „îmbunătăţită“.
Să dea ei mai mulți bani pe chispuri, cola și hamburgeri, să vezi cum le trece. Să se înveţe să mănânce sănătos. Eventual, apă și fân. Boii trag la jug fără probleme cu o dietă din asta, de ce n-ar face-o şi românii? Numai bine, aşa îşi vor extinde sfera de activitate şi băieţii bruneţi de pe lângă pieţe – mai o ţigară, mai o sticlă de suc din duty-free, mai un hamburger făcut pe şest în spatele unei maşini ascunse prin vreo parcare dosită… Fac şi ei un ban cinstit.
Şi că veni vorba de bani, după preşedinte şi guvern acum avem şi buget. Şi, odată cu el, mai puţini bugetari. După ce i-a speriat cum se cuvine cu peste 150.000 de disponibilizări, bunul tătic Boc îşi arată faţa umană – „doar“ 100.000 vor pleca (!!!!!!!). Unde? Grija lui. Oportunităţi există, iar căpşunile spaniolilor nu se pot usca pe câmp, nu?
Nu-i rău să se mai facă ceva curăţenie prin birourile pe unde destui indivizi plimbă o hârtie de la o masă la alta câte opt ore pe zi. Dar teama că judeţul nostru va avea şi mai mult de suferit mă face să-i dau dreptate directorului interimar al Biroului Băncii Mondiale de la Bucureşti, Arntraud Hartmann, care spunea că „în sistemul public din România este mai degrabă o problemă de eficienţă şi de plată a funcţionarilor decât una de supradimensionare“.
Deci, din nou, mă întreb de ce oamenii trebuie să se teamă de guverne şi nu guvernele de oameni?
Nina Curiţa
[email protected]