LUGOJ. Ruga Lugojană, una dintre cele mai importante tradiții ale orașului Lugoj, își are începuturile în urmă cu 172 de ani. Prima ediție s-a desfășurat în 1854, iar atmosfera de atunci a fost consemnată chiar de unul dintre participanți, avocatul Mihail Bejan.
În fiecare an, pe 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, sute de lugojeni se reunesc pentru hramul bisericii și pentru Ruga Lugojană. Tradiția, pornită ca o sărbătoare legată de hramul bisericii ortodoxe, a devenit în timp unul dintre cele mai reprezentative evenimente ale orașului.
Pentru ediția din 2026, Hramul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” și Ruga Lugojană sunt programate în 14 și 15 august, cu slujbe religioase, Vecernia cu Litie, Prohodul Maicii Domnului, agapa de prânz și, în seara de 15 august, deschiderea oficială a Rugii.
Prima Rugă, în 1854
O mărturie deosebit de valoroasă despre începuturile acestei tradiții a fost publicată în 1863, în ziarul „Aurora Română”, sub titlul „Ruga de la Lugoj”. Mihail Bejan descria, la nouă ani de la prima ediție, felul în care sărbătoarea a fost introdusă la Lugoj și rolul important pe care l-au avut curatorul bisericii, Constantin Udrea, și protopopul Ioan Marcu.
Potrivit mărturiei sale, înainte de 1854, la Lugoj nu se organizau astfel de manifestări, acestea fiind considerate mai degrabă tradiții sătești. Prima Rugă lugojeană a schimbat însă acest lucru, iar evenimentul a devenit rapid cunoscut în întreg Banatul.
„Ruga este o petrecere de tot cordială, în serbarea patronului bisericii comunale.”, explica Mihail Bejan, descriind tradiția ca pe o sărbătoare în care oamenii își vizitau rudele, prietenii și chiar pe cei cu care se aflau în conflict, pentru a se împăca în spiritul sărbătorii.
Ruga avea și un scop filantropic
Un aspect impresionant al primei ediții este faptul că Ruga nu a fost gândită doar ca o petrecere. Banii strânși la intrare au fost destinați constituirii unui fond pentru înființarea unui cor bisericesc.
În anii următori, caracterul filantropic al Rugii s-a păstrat. În relatarea sa din 1863, Bejan menționa că veniturile unei ediții au fost folosite pentru ajutorarea locuitorilor din Lipova, afectați de un incendiu, dar și pentru sprijinirea săracilor din Lugoj, loviți de secetă.
„Acestea sunt tot atâtea fapte eclatante despre iubirea cea înfocată a lugojenilor cătră naţiune şi religiune.”, nota autorul.
Dans până în zori
Mihail Bejan a lăsat și o descriere spectaculoasă a petrecerii. După slujbele religioase, semnalele date cu „trescurele” anunțau începutul Rugii, iar muzicanții începeau să cânte în cimitirul bisericii.
Un detaliu interesant este că primul dans era deschis de „capul bisericii Lugojului”, alături de o damicelă sau o doamnă aleasă. Apoi, petrecerea era continuată de toți participanții.
Și nu era o petrecere de câteva ore. Bejan povestea că dansurile continuau până la 4-5 dimineața, iar în ziua următoare petrecerea era reluată și dura din nou până după miezul nopții.
La Rugă participau deopotrivă tineri și vârstnici, femei și bărbați, oameni din diferite categorii sociale. Autorul remarca în mod special faptul că doamnele și domnișoarele din familiile înstărite dansau alături de fiicele oamenilor din clasele de mijloc, fără diferențe și fără rețineri.
„Armonia minunată ce domnea între inteligenţă şi popor.” era, în opinia lui Bejan, una dintre cele mai frumoase caracteristici ale sărbătorii.
Mărturia lui Mihail Bejan, publicată în 1863 și reprodusă ulterior în volumul „Ghidul iubitorilor de folclor”, coordonat de dr. Constanța Cristescu, oferă astăzi o imagine rară asupra începuturilor Rugii Lugojene.
De la prima ediție din 1854 și până în prezent, sărbătoarea a traversat generații, păstrând legătura dintre credință, comunitate, muzică, dans și solidaritate. Dintr-o tradiție asociată hramului bisericii, Ruga Lugojană a devenit o parte importantă din identitatea culturală a Lugojului.
JCS-Denis Dutca
FOTO: Voxradar
