După un an de trudă, oamenii de pe Valea Bistrei îşi culeg acum roadele. Majoritatea celor care mai practică agricultura la Glimboca şi Obreja sunt bătrânii, tinerii fiind neinteresaţi ori prea ocupaţi cu munca la oraş.
Din acest motiv, mulţi dintre cei în vârstă şi-au lăsat pământul nemuncit, cultivând doar strictul necesar. Câteva rânduri de morcovi, castraveţi, roşii, ceapă, ardei sau cartofi. Chiar dacă natura a ţinut cu ei în acest an, dându-le recolte frumoase, locuitorii de pe Valea Bistrei nu ştiu dacă vor mai pune ceva în pământ primăvara viitoare.
„E mult de muncă. Noi suntem bătrâni şi nu are cine să ne mai ajute. Copiii şi nepoţii sunt ocupaţi cu munca sau cu şcoala, iar când ajung acasă sunt mult prea obosiţi pentru a mai intra şi în grădină. Mi-am vândut şi vacile şi oile după ce mi-a murit bărbatul, pentru că nu mă mai descurcam singură cu ele iar laptele nu aveam cui să-l mai dau. Acum, orăşenii nu mai vor lapte sănătos de vacă, consumă doar E-uri la cutie, iar statul îi încurajează“, ne-a spus Ştefania Moise din Obreja.
Vecina sa, Elena Jula, spune că în ziua de azi nu se mai rentează să faci agricultură: „De ce să mai pui grâu şi porumb când vin maşinile cu cereale de la Timişoara? În primăvară s-a vândut la noi în comună kilogramul de grâu cu 50 de bani, iar cel de porumb cu 60 de bani. Cei care nu au avut, au cumpărat. Aşa că nu se mai merită să ne mai spetim muncind la vârsta noastră“.
Comparativ cu recolta de anul trecut, cea din acest an a fost peste aşteptările lui Gheorghe Crîsnic, un locuitor din Glimboca. Deşi ar putea să ducă legumele la piaţa din Oţelu Roşu, bărbatul nu o face. „Nu ştiu dacă se mai rentează în ziua de azi. Tinerii cumpără mai mult din supermarket-uri, în loc să aprecieze legumele proaspete şi netratate artificial. Eu am muncit singur pământul, ajutat de soţie şi de calul meu. Suntem mulţumiţi că natura ne-a oferit roade bogate în acest an şi vom avea ce pune în cămară pentru la iarnă“.
Şi atunci, cum mai rămâne cu relansarea agriculturii „în viitorul apropiat“, în condiţiile în care ţăranul român a ajuns să mai cultive doar pentru propria supravieţuire? Cine ştie, poate în acelaşi „viitor“, până şi ţăranii vor ajunge la concluzia că e mai rentabil să cumpere şi ei de la oraş…
Roxana Nafiru
[email protected]