Potrivit art. 52 al.4 din Legea 215/2001,
„fiecare consilier, precum şi viceprimarii,
sunt obligaţi să prezinte un raport anual de
activitate, care va fi făcut public“.
În consecinţă, în cadrul
şedinţei de marţi, 24 februarie, 12
dintre consilieri şi-au prezentat raportul pentru
perioada iunie-decembrie 2008. Raportul respectiv ar
trebui să conţină informaţii
referitoare la acţiunile întreprinse pentru
a veni în sprijinul cetăţeanului,
proiectele de hotărâre iniţiate,
eventualele întâlniri şi audienţe
organizate.
Teoria ca teoria, dar când vine vorba de
practică, rămânem tot cu… teoria. De
ce spunem asta? Studiind cele 12 rapoarte, putem
constata că sunt aproape la fel, cu mici
excepţii. Toţi aceşti consilieri au
desfăşurat „o activitate complexă
în cadrul Consiliului Local“, dar şi
în cadrul diverselor comisii din care fac parte.
De asemenea, „în cadrul
şedinţelor comisiilor de specialitate, a
şedinţelor ordinare şi extraordinare
(…) au propus o serie de amendamente la proiectele
aflate pe ordinea de zi sau în regim de
urgenţă, atât în nume propriu
cât şi alături de comisia de
specialitate din care fac parte“. Nu în
ultimul rând ei au mai participat la
„întâlniri cu cetăţenii
municipiului Reşiţa, care au ridicat probleme
multiple din diverse domenii, pe care, în limita
competenţelor şi atribuţiilor,
(consilierii) au încercat să le
rezolve“.
Lăsând la o parte similarităţile
mai mult decât evidente, se poate observa că
nici un raport nu conţine detalii concrete.
Toţi au propus amendamente, dar care sunt acestea?
Toţi au avut întâlniri cu
cetăţenii, dar ce probleme au fost rezolvate?
În ceea ce priveşte şedinţele
comisiilor de specialitate, care sunt menţionate
în fiecare raport, potrivit aceleiaşi legi
(215/2001), aceste comisii „analizează
şi avizează proiectele de hotărâre
din domeniul lor de activitate“. Aşadar, cu
ce se mândresc concret consilierii noştri?
Doina Rolea