REȘIȚA – Sunt doar 80 de ani de toți, sărbătoriți de Sabin Păutza pe scena sălii liceului care-i poartă numele. Un om care, deși a cucerit lumea prin muzica sa, și-a păstrat simplitatea și modestia!
Colegii de facultate l-au numit „copilu” pentru că avea 17 ani când a început studiile la „conversator”. Unii îl descriu drept cel mai mare muzician dintre tâmplari, pentru că tot ce are-n casă e făcut de el. Fiica sa Sabina zice că e cel mai mare tâmplar dintre muzicieni. Daniela Caraman, muzicolog de elită, a scris o carte în care apar 30 de oameni care i-au fost fie studenți, fie colegi ori au cântat alături de maestru și apoi au ajuns oameni mari. Toți scriu despre copilu’ ajuns la 80 de ani, dar fiecare îl vede din altă perspectivă.
„25 de ani cât am fost director de filarmonică la New Jersey aveam obiceiul să spun glume la repetiții. Pe foaie aveam glume de-ale noastre care se pot traduce, dar n-am reușit să-i fac pe americani să râdă. Mi-am zis să mă-ntorc acasă la românii mei și ne râdem.”, și-a amintit maestrul. Odată, unu’ din Toronto, care a lucrat 50 de ani în domeniul civilizației europene, i-a spus că putea afirma cu documente că românii sunt cel mai vechi popor din Europa. Galii și vikingii sunt în pantaloni scurți pe lângă noi, pentru că tăblițele de la Tărtăria sunt cu 3.000 de ani mai vechi decât scrierile sumeriene. „Când am auzit asta, m-am întrebat cum am rezistat noi 2.000 de ani aici. Într-o marți după amiaza mi-a picat fisa: noi ne-am râs pentru că, de când suntem, noi ne râdem de orice. Suntem singurul popor care face haz de necaz și așa am supraviețuit.”, încheie Sabin Păutza.
Știe asta și vechiul său prieten Florian Lungu, pentru care maestrul e o forță a naturii, pentru că altfel n-ar fi reușit să realizeze atâtea în 60 de ani de muzică. Compozițiile sale merg la inimă, acesta e marele atu față de alți slujitori ai artei sufletelor. Iar festivalul care-i poartă numele se ocupă de tot ce poate însemna ceva pentru contribuția inestimabilă a marelui artist la zestrea culturală a Banatului, a României și pe plan internațional.
Un festival a cărui idee a apărut dintr-o „nebunie”, în exprimarea Cameliei Duca de la Societatea Metarsis. „Acum zece ani, am întrebat un copil care ieșea din librăria «Semn de carte» dacă știe cine e Sabin Păutza. Mi-a răspuns c-a murit acum 100 de ani. Atunci am înțeles că tinerii nu știu cine este Sabin Păutza și așa a apărut ideea festivalului.”, spune doamna Duca. Anul acesta va avea loc a zecea ediție.
JCS-Ionel Ivașcu
