REŞIŢA – Nu, nu este nici o glumă. Există reşiţeni care îşi amanetează bunurile pentru a pleca în vacanţă.Nu de puţine ori s-a scris în presă despre neajunsurile românilor, despre vârstnicii care, ajunşi în pragul disperării, îşi amanetează bunurile, pentru a-şi cumpăra medicamente sau pentru a avea ce pune pe masă.
Atunci când citeşti astfel de articole, te gândeşti că aceşti oamenii nu au altă soluţie, şi îi compătimeşti. Cine crede că doar oamenii ajunşi la ananghie trec pragul caselor de amanet, se înşeală amarnic. „Poate 3-4% din clienţii noştri sunt oameni săraci, disperaţi, care-şi amanetează amintirile pentru a supravieţui. Ceilalţi sunt atât oameni bogaţi, cât şi persoane cu venituri medii, care au nevoie urgentă de bani. La noi este ca la bancă, ca şi cum ai lua un credit. Acum nu mai este ca înainte de ’89 când, dacă aveai nevoie de o sumă de bani, apelai la prieteni sau la vecini. Am avut clienţi, chiar în această vară, care aveau biletele cumpărate pentru vacanţă, dar care, probabil, s-au gândit că nu au suficienţi bani de cheltuială, aşa că şi-au amanetat bunurile, pe care, ulterior, le-au şi recuperat“, ne-a spus unul dintre angajaţii unei case de amanet din zona Piaţa Reşiţa Sud.
Nu doar reşiţenii care nu au suficienţi bani pentru concediu trec pe la amanet, şi ci „cei cu trei sau patru maşini. Chiar şi patronii cărora nu le-au intrat banii în cont vin la noi pentru a le putea plăti angajaţilor salariile. În cazul acestora, este o chestiune de zile până când oamenii îşi recuperează bijuteriile. Mai trebuie spus că, 90% din clienţii noştri vin înapoi după bunuri. Odată ce omul nu se mai întoarce după lucrurile amanetate, nu mai este clientul nostru, şi pentru că noi trăim din comisioane, acest lucru nu ne avantajează“, mai spune angajatul aceleiaşi case de amanet.
Roxana Bălan Nafiru