Clint este de origine americană şi vorbeşte trei limbi: engleza, spaniola şi…româna. A studiat „Relaţii Internaţionale“ la University of Southern Maine, pentru că a vrut să înţeleagă ce s-a petrecut de fapt în 11 septembrie, când SUA a devenit ţinta atacurilor teroriste.
A învăţat despre politica globală şi lumea musulmană, a călătorit mult şi a acumulat o vastă experienţă de viaţă. I-au plăcut întotdeauna provocările. Şi s-a întrebat mereu: „cum e să trăieşti într-o ţară străină?“. Dornic de aventură şi să descopere lucruri noi, a decis să devină voluntar Peace Corps (Corpul Păcii). Prin intermediul acestei organizaţii, a ajuns în România.
Primul contact cu această ţară nouă şi diferită a fost destul de ciudat. „Când am ajuns în Bucureşti, la aeroport, nişte ţigani s-au oferit să ajute la bagaje. Am aflat apoi că intenţia lor era să le fure. Am urcat în autobuz şi, uitându-mă pe geam, am văzut un cal mort la marginea drumului. M-am gândit: „Cai morţi pe stradă şi ţigani care fură? Unde sunt? Dar ştiu că prima impresie nu e valabilă în toate cazurile, aşa că am avut răbdare şi mi-am păstrat optimismul“, povesteşte Clint.
Pentru că a ales ca activitate de voluntariat să predea limba engleză la un liceu şi pentru că îi place muntele, a fost repartizat la Reşiţa, unde, timp de doi ani de zile, a predat engleza la Liceul „Traian Vuia“.
„Am întâlnit aici nişte profesori de engleză minunaţi“. Şi-a dorit însă şi o activitate în timpul liber. I-a descoperit pe cei de la Centrul de Voluntariat şi BikeAttack şi s-a împrietenit cu ei. „Aici am cunoscut cei mai extraordinari oameni pe care i-am întâlnit în viaţa mea“. Acest lucru l-a făcut să îşi dorească să mai rămână un an la Reşiţa, timp în care s-a dedicat, în totalitate, activităţilor de tineret.
Dar Reşiţa nu i-a rezervat numai lucruri plăcute. „Am văzut şi oameni groaznici, poate cei mai groaznici oameni pe care i-am întâlnit. Şi în SUA se întâmplă multe lucruri rele, greşite. Dar acolo nu văd comportamentele pe care le văd aici zi de zi, pe stradă şi în şcoală. Copii de 14 ani care se îmbată, oameni care aruncă gunoaie pe jos. Când cobori din tramvai, parcă ninge cu bilete, deşi coşul de gunoi e la doi paşi. Dacă aş sta numai în oraş, l-aş urî. Dar aveţi cea mai frumoasă pădure pe care am văzut-o. Păcat că oamenii nu se îngrijesc de natură. În SUA, americanii sunt mai conştienţi de unele lucruri. Iar şcoala…cine o controlează? Elevii par să o distrugă iar profesorii nu pot face nimic. Poate mă vor urî tinerii că spun asta, dar nu e în regulă comportamentul lor. Pretind note mari, dar nu învaţă. Îşi cumpără notele. Sunt elevi care automat primesc 10 pentru că sunt că sunt copiii unei profesoare sau al unui inspector şcolar. În America, trebuie să muncim mult ca să merităm nota 10. Şi nu se fac favoritisme. „Tu! Ai învăţat lecţia? Tu! Treci la tablă!“ Acesta nu este un profesor. În predarea materiilor nu există creativitate. Sistemul educaţional din România trebuie schimbat.
Dacă oamenii vor continua să fie nepăsători faţă de mediul în care trăiesc, nu e de mirare că veţi ajunge să vă spuneţi: „Plec în Italia sau în Spania. Locul ăsta e naşpa!“. Îi provoc să îmi răspundă la o întrebare. Unde sunt cetăţenii model, care vor să facă o schimbare? – şi nu mă refer la politicieni. Unde sunt??? Pentru că nu am văzut aceşti oameni în societatea voastră. Din fericire, există şi persoane care fac diferenţa. Am prieteni aici, la care ţin foarte mult. Ei m-au determinat să mai rămân. Un prieten foarte bun îmi este Daniela Lupşan, de la Centrul de Tineret „Mansarda“. Ea este un cetăţean model“.
Clint se va întoarce în State anul acesta, la mijlocul lunii septembrie.
Oana Copocean