Deşi trăim vremuri de criză iar creşterea consumului şi, implicit, a afluxului de clienţi în magazine ar fi un lucru de dorit, lucrurile nu stau tocmai astfel şi din punctul de vedere al comercianţilor. E clar că numărul clienţilor care trec pragul magazinelor este tot mai redus, în principal din cauza scăderii puterii de cumpărare şi a nivelului veniturilor, lucru care îi nemulţumeşte pe comercianţi. Se pune totuşi întrebarea: cum e mai bine, cu mai mulţi sau cu mai puţini clienţi? Din discuţiile purtate cu aceştia, se pare că prea puţini clienţi scad veniturile, iar prea mulţi cresc pierderile…
„Să nu credeţi că dacă avem mulţi clienţi câştigăm, afirmă o vânzătoare dintr-un magazin de haine. Dacă sunt mai mulţi clienţi şi e îmbulzeală nu înseamnă neapărat că şi cumpără! De regulă, după ce pleacă mulţimea, găsesc pe standuri câte trei-patru umeraşe goale, pentru că hainele care erau pe ele au fost furate“…
Situaţia este similară în toate magazinele, mai ales în cele alimentare. „Să nu credeţi că fură un neica-nimeni ci oameni cu o stare cât de cât, spune altă vânzătoare. Nu fură săracii. Ne mai uităm noi după ăia amărâţi, care abia au după ce bea apă, dar nu ei fură, ci cei care sunt îmbrăcaţi bine“. De regulă, vin câte doi-trei-patru, în funcţie de numărul de vânzătoare. Primii le cer vânzătoarelor să le arate câte ceva, de regulă în părţi diferite ale magazinului, pentru ca ultimul să dea lovitura de graţie şi să nu fie prins. Totuşi, fetele din magazine s-au prins de figură: „Într-o zi, m-a pus unul să-i arăt un produs de îngrijirea părului. M-am prins că e ceva în neregulă şi când eram cu spatele, m-am întors, iar celălalt era cu mâna întinsă şi se pregătea să ia un pachet de ţigări. «Ce faci, măi?», «Păi, tanti, eraţi cu spatele», «Şi ce, dacă eram cu spatele trebuia să te serveşti singur?»“
Deşi am fi tentaţi să credem că magazinele cu supraveghere video sunt mai protejate, este total greşit. În primul rând, hoţii au învăţat care sunt unghiurile pe care le acoperă camera şi fură din rafturi, precedând în aşa fel încât să nu fie văzuţi. Pe de altă parte, de multe ori, camerele de supraveghere din magazine sunt puse de patroni nu pentru a descoperi furturile, ci pentru a-şi observa proprii angajaţi.
Şi, de cele mai multe ori, în aceste cazuri, furturile sunt descoperite doar accidental pe cameră. Totuşi, nici în acest caz, imaginea hoţului nu înseamnă şi prinderea lui, decât dacă este unul dintre clienţii care se mai întorc în magazin. Altfel, identitatea celor care fură rămâne definitiv necunoscută…
Antoniu Mocanu