REŞIŢA – Crescătorii de oi din zona Văii Caraşului spun că lâna stă roasă de molii în podurile caselor pentru că nimeni nu vrea să o cumpere. Închiderea majorității ţesătoriilor din ţară a dus implicit şi la dispariţia tradiţiei de creştere a oilor pentru lână. Piaţa internă a lânii aproape că nici nu mai există în România, şi asta pentru că ciobanii valorifică numai carnea şi brânza. Pe motiv că nu au cui să o dea, lâna stă prin podurile caselor, roasă de molii, ori este arsă de ciobani. Cei care reuşesc totuşi să o vândă, spun că preţul pe care îl primesc pe kilogram este foarte mic, sub 3 lei.
„Lâna nu mai valorează nimic în ziua de azi. Nimeni nu o vrea, pentru că nu are ce face cu ea. Înainte de ’89, cojoacele şi căciulile aveau mare trecere, acum, nu mai sunt interesaţi oamenii să cumpere“, ne-a spus Gheorghe Bidaşcu. Totuşi, bărbatul se consideră norocos. Pentru că nu-şi neglijează mioarele, le ţine curate şi fără scaieţi, reuşeşte să mai vândă din lâna lor. Din păcate, cumpărătorii sunt puţini, mult prea puţin comparativ cu anii trecuţi.
„Majoritatea mieilor îi dau la TIR. Chiar dacă-i vând mai ieftin, mie-mi convine. Tot lor le dau şi lâna. Nu o iau pe toată, dar măcar nu putrezeşte în podul casei“, spune ciobanul.
Un alt crescător de oi din zona Văii Caraşului, Petru Radu, spune că preţul pe care îl plătesc cei care lucrează în industria textilă este atât de mic, încât abia îşi acoperă cheltuielile pe care le are cu tunsul oilor: „Ei îmi cer pe kilogramul de lână sub 3 lei, în condiţiile în care numai tunsul unei oi costă 4 lei. Nu mai e cea fost odată. În urmă cu câţiva ani banii luaţi de pe lâna animalelor ne ajungeam pentru iernat şi ne mai şi rămâneau“.
Roxana Bălan Nafiru